118 ani de la nașterea Eroului aviator Alexandru Popișteanu. A fost decorat post-mortem de Regele Mihai I, pe catafalc, la Tighina

Se împlinesc în acest an, pe 3 ianuarie, 118 ani de la nașterea unuia dintre așii aviației de vânătoare românești din timpul celui de-al Doilea Război Mondial: Alexandru „Popicu” Popișteanu, decorat de Regele Mihai I al României cu Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” clasa III-a și Ordinul „Virtutea Aeronautică” pe catafalc, la Tighina.

„În anii celui de-al Doilea Război Mondial, Alexandru Popișteanu a fost primul comandant al legendarului Grup 7 din Flotila 1 Vânătoare, își amintește generalul-locotenent (r.) Ioan Di Cesare, într-un interviu acordat istoricului Sorin Turturică, în perioada mai-iunie 2011. A luptat la manşa avionului de vânătoare Messerschmitt-109 (variantele E şi G). Şi Popişteanu era un pilot de elită, din categoria lui Romeo Popescu şi a lui Romanescu. Iar ca om nu era un dur, era politicos. Noi făceam trecerea pe avioane cumpărate de la germani. Erau Messerschmitt 109 E. Erau nişte avioane foarte dificile. Şi Popişteanu a decis: cel care poate stăpâni un Messerschmitt 109, acela poate veni la Grupul 7. Nu era de glumă!”[1]

A alcătuit în 4 august 1941 un echipaj de zbor și a pornit cu un avion Focke-Wulf în operațiunea de salvare a adjutantului Ovidiu Clopoțel, ce fusese nevoit să aterizeze forțat, în urma unei lupte aeriene, cu avionul Messerschmitt Bf 109 nr. 14 pe un câmp de la est de Grigoriopol. Pentru acest act de curaj lt. comandorii Alexandru Popișteanu și Gheorghe Nagaevschi au fost decorați ulterior cu Ordinul Virtutea Aeronautică de război cu spade, clasa Crucea de Aur, iar sergentul mitralior Ioan Păun și caporalul mitralior Dumitru Rădulescu, care au făcut parte din echipaj, au fost decorați cu Medalia Aeronautică de război cu spade, clasa III-a.În ziua de 21 august 1941 a comandat un grup de 10 avioane de vânătoare care a atacat o formațiune aeriană sovietică, superioară numeric. În lupta aeriană care a avut loc au fost doborâte șase avioane sovietice, dar avionul lt. com. Popișteanu a fost prins sub focul a trei avioane inamice și a fost doborât. Aviatorul român a murit.

Eroismul și spiritul său de sacrificiu au fost elogiate de mareșalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului Român, care, într-un discurs adresat aviatorilor român la 23 august 1941 pe un câmp de aviație din apropiere de Tiraspol, a afirmat următoarele: „Sunt sigur că și de aci înainte veți merge pe același drum glorios și veți răsbuna cu prisosință pe bravul între bravi, Lt.-Comandorul Popișteanu, care oțelit în aceeași școală aspră a războiului, va rămâne în istoria neamului un exemplu de eroism și camaraderie”[2].

Aflat într-o vizită pe front în 23 august 1941, Regele Mihai I al României s-a deplasat, împreună cu mareșalul Antonescu, de la Tiraspol la Tighina pentru a saluta rămășițele pământești ale aviatorului Popișteanu.[3] Cei doi s-au înclinat în fața catafalcului depus în Catedrala din Tighina și au asistat la o scurtă slujbă de pomenire oficiată de protoiereul Tighinei, înconjurat de un sobor de preoți, pentru odihna sufletului aviatorului. După slujbă regele s-a apropiat de catafalc și a așezat pe pieptul eroului aviator Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” clasa III-a și Ordinul „Virtutea Aeronautică”.[4] Trupul său a fost adus în țară și înmormântat cu onoruri militate, în Cimitirul Ghencea Militar.

Acordarea celor două decorații a fost oficializată ulterior prin decrete regale. Astfel, Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur i s-a conferit post-mortem la 19 septembrie 1941 „pentru curajul de a fi aterisat, în ziua de 4 August 1941, cu un avion Focke-Wulf, între liniile amice și inamice, din Zona Est Grigoriopol, spre a salva pe adjutantul Clopoțel Ovidiu, care aterizase forțat cu avionul Me. 109 Nr. 14, în urma unei lupte aeriene”.[5]

Trei luni și jumătate mai târziu, pe 7 ianuarie 1942, lt. com. av. Alexandru Popișteanu a fost decorat post-mortem cu Ordinul „Mihai Viteazul” cl. III-a „pentru eroismul neîntrecut cu care și a comandat grupul în luptele din Basarabia și Ucraina. În ziua de 21 August 1941, în fruntea a zece avioane, a atacat o formație inamică mult superioară ca număr, doborând șase avioane inamice, dar cade ca un erou, luptând contra a 3 avioane”.[6]

▪︎ Andrei POPETE PĂTRAȘCU

Note:

[1] Sorin Turturică, Interviu cu generalul-lovitenent aviator (ret.) Ioan di Cesare, în Historia, http://www.historia.ro/sectiune/general/articol/interviu-cu-generalul-locotenent-aviator-ret-ioan-di-cesare.

[2] Darea de seamă asupra vizitei pe front a Majestății Sale Regelui în zilele de 23-25 August 1941, în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 213 din 9 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.284.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Decretul Regal nr. 2.632 din 19 septembrie 1941 pentru conferiri de decorații și Ordine de războiu, în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 230 din 29 septembrie 1941, partea I-a, p. 5.768-5.769.

[6] Decretul Regal nr. 40 din 7 ianuarie 1942 pentru conferirea Ordinului Militar Mihai Viteazul cl. III, în Monitorul Oficial, anul CX

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook