„Autorități“ de ieri și de azi

Duminica a 17-a după Rusalii, atribuită cananeencei[1], ne prilejuiește meditația la universalismul creștinismului, nediscriminatoriu și venind mereu în ajutorul celor smeriți și autentic credincioși. Este vorba despre o vindecare de la distanță și intermediată, precum aceea a slugii sutașului. Semnificațiile pedagogice sînt evidente: nu contează originea etnică și nici religia acelora care, descoperind pe Hristos, Calea Adevărului spre Viață, Îl recunosc și-L mărturisesc public, adeseori cu glas înalt – a se vedea și cazul orbului Bartimeu, fiul lui Timeu de lîngă Ierihon, care, deși certat de însoțitorii Mîntuitorului, cu mult mai tare striga: „Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!“ (Marcu, 10, 47-48).

Pînă-n acel ceas probabil închinătoare la Baal și la alți zei mincinoși, cananeanca îndrăznește strigînd – cu siguranță iluminată divin: Miluiește-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon. (Matei 15, 22). Iisus, Care-i știa necazul și puterea credinței, îi dă ocazia de a-și manifesta și smerenia în auzul ucenicilor săi, provocînd-o: Nu sînt trimis decît către oile cele pierdute ale casei lui Israel. […] Nu este bine să iei pîinea copiilor și s-o arunci cîinilor (idem, 24; 26). Cu rațiunea copleșită de revelație, mama insistă închinîndu-I-se fără a-L contrazice, dar răspunzîndu-I memorabil: Da, Doamne, dar și cîinii mănîncă din fărîmiturile ce cad de la masa stăpînilor lor (idem, 27).

Ucenicii din acea vreme, cititorii Evangheliei de-a lungul secolelor pînă la noi, cei de astăzi, s-au întrebat/ne întrebăm: ce jignire mai mare i s-ar putea aduce unui om decît a-l compara cu patrupedele lătrătoare?… Trec acum peste dovada tulburătoare a cîinilor mai miloși cu bietul cerșetor bolnav Lazăr decît bogatul cel mereu vesel și îmbrăcat în porfiră și vizon (cf. Luca, 16, 19-21) și mă declar uimit-admirativ față de răspunsul anonimei mame îndurerate! Proba smereniei fiind trecută strălucit, Mîntuitorul exclamă, după cum știm și năzuim mulți dintre noi să auzim: O, femeie, mare este credința ta; fie ție după cum voiești!

Sigur, se poate comenta că nu există limite ale milostivirii lui Dumnezeu; că, în Atotștiința Sa, nici n-ar mai trebui să ne exprimăm dinainte-I dorințele, necazurile ș.a.m.d. E suficientă credința puternică, nestrămutată. Dar adaug imediat: credința trebuie mărturisită public insistent, chiar strigată, neținînd cont nici măcar de sfaturile, de certările și de celelalte reacții temporizatoare (desigur, sub pretextul bunei cuviințe, al cutumelor sociale, căci și calea spre iad e pardosită adesea de intenții bune!) ale semenilor cu convingeri asemănătoare. Subliniez și-n acest caz importanța pedagogică a pildei vindecării copilei cananeencei și m-am gîndit să o așez în contextul lărgit al capitolului 15 evanghelic scris de Sf. Matei, care debutează cu întrebarea justificată tradițional (după datina bătrînilor) De ce ucenicii Tăi […] nu-și spală mîinile cînd mănîncă pîine? (Matei, 15, 2).

Întrebarea-reproș vine din partea fariseilor și cărturarilor – liderii spirituali ai iudeilor care reprezentau pe-atunci autoritatea. Judecînd sanitar, așa cum 90% din mass-media contemporane ne-au tot dădăcit plandemonic din 2020 încoace, ca pe oligofreni, observația e corectă. Iisus însă le întoarce în plan spiritual interogația: De ce și voi călcați porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră? Căci Dumnezeu a zis: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfîrșească. Voi însă spuneți: Cel care va zice tatălui sau mamei sale: Cu ce te-aș fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu (e o formă ipocrită de refuz hic et nunc al ajutorării care iese astăzi din sfera familială, lățindu-se consumerist-egocentric ca regulă generală de viață!) […] Fățarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, cînd a zis: „Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,  dar inima lor este departe de Mine și zadarnic Mă cinstesc ei, învățînd învățături ce sînt porunci ale oamenilor“ (Matei, 15, 3-9). Trecînd la obiectul reproșului, Mîntuitorul afirmă pedagogic: Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om […] Tot ce intră în gură se duce în pîntece și se aruncă afară (e procesul privit strict din perspectiva materialistă, sanitară!), iar cele ce ies din gură pornesc din inimă și acelea spurcă pe om, căci din inimă ies: gînduri rele, ucideri, adultere, desfrînări, furtișaguri, mărturii mincicoase, hule (idem, 17-19). La aceste aspecte spirituale ar trebui să medităm clipă de clipă, zi de zi, an de an, pe acestea nu se cuvine a le ignora creștinii. Cînd cu grăbire și fără judecată unii slujitori ai Bisericii au urmat sfaturile „autorităților sanitare“ – fariseii și cărturarii zilelor noastre! – închizînd lăcașurile de cult, înzestrînd altarele cu zeci de lingurițe „de unică folosință“ pentru a stopa, chipurile, „pandemia“ și au condiționat participarea la slujbe de purtarea măștilor shimonositoare ale chipului creat de Dumnezeu – păcat împotriva Duhului Sfînt! – au nesocotit tocmai vorbele lui Iisus, căci au pus în practică „poruncile oamenilor“, nesocotind avertismentul: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel Ceresc va fi smuls din rădăcină. Lăsați-i pe ei; sînt călăuze oarbe orbilor; și dacă orb pe orb va călăuzi, amîndoi vor cădea în groapă (idem, 13-14). Orbiți dar și vîrtos „cointeresați“, omologii fariseilor și cărturarilor de odinioară – după cum observa un jurnalist – alde Fauci, Cohen, Arafat și tot sistemul care i-a scos în față și i-a ținut în brațe se fac vinovați de transformarea Științei în Religie. În Cult în care Viața este condiționată de Supunere. Adevărul este că în ultimii doi ani nu am trăit sub o „Dictatură Medicală“, cum proclama Imbri. A fost „Dictatura Religioasă“ a unui cult satanic.[2]             Să strigăm și noi, aceia care mai avem credință, cu nădejdea cananeencei: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ajută-ne, căci fiii și fiicele noastre sînt rău chinuite de demoni!… 

7 făurar 2022                                                                                 

[1] În varianta Calendarului creștin-ortodox 2022 tip cărticică editat de Patriarhie, s-a strecurat o regretabilă eroare tehnoredacțională: „(a lui Cananeencii)“! – cf. p. 16. Nu se justifică grafierea cu majusculă a denumirii apartenenței anonimei femei la populația semitică politeistă ce descindea din Ham.

[2] https://www.activenews.ro/opinii/Cursul-Istoriei-se-intoarce-ca-Iordanul-la-Boboteaza-Fereastra-Marii-Resetari-se-inchide…-Acum-avem-NOI-o-fereastra-de-oportunitate.-La-fel-de-INGUSTA-172324

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.