Gorjule, Mândrule! Lacrimile lui Zamolxis

În timpul documentării pentru lucrarea „Mănăstirea Polovragi”, istoricul Alex. Ștefulescu a cules și imortalizat mai multe legende locale. Într-una dintre acestea a evocat o tradiție populară referitoare la Peștera de la Polovragi-Gorj, cea care ar fi fost capiștea (templu/altar dedicat zeităților antici!) păgână a străbunilor noștri geto-daci.

Totodată, cel dintâi mare istoric al Gorjului, din discuțiile avute cu călugării de la Mănăstirea Polovragi a reținut „cum a trăit în tainița aceasta Zamolxis, zeul dacilor, cum odată din bătrân s-a făcut tânăr și a mers și a îmbărbătat poporul la luptă (…) cum a închis ochii și s-a făcut duh, și în clipa aceea s-a deslegat așa din senin o vijelie cumplită și s-a răscolit stihiile toate, cât din vălmășagul lor Pământul s-a lămurit cu o altă față, cu alte neamuri și cu alte legi și de atunci ne tragem noi Românii, suflet nou și învăpăiat, trezit în zile de vifor, din zăngănit de paveze și zbârnăit de săgeți (…), iar stropii ce se preling și picură și azi din steiurile acestea sunt lacrimile lui Zamolxis”.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook