Daune ireversibile
de Al Stewart
”Daune ireversibile” este o carte tulburătoare despre o epidemie care dăunează vieților multor adolescente. În timp ce cartea se concentrează în special pe Statele Unite, această contagiune, răspândită prin internet, începe să afecteze multe societăți occidentale sau occidentalizate. Abigail Shrier este o jurnalistă care scrie pentru Wall Street Journal. Ea înfățișează o imagine sumbră:
- a adolescentelor deprimate și anxioase aflate în stadiile vulnerabile ale vieții lor;
- a influencer-ilor care folosesc internetul pentru a răspândi ceea ce este efectiv un cult: teoria genului;
- a răspunsurilor dăunătoare care sunt date unor probleme de sănătate psihică;
- a consilierilor slabi și ”treziți” (woke) care nu sunt ajutorul care se presupune că ar trebui să fie;
- a educatorilor care au permis activiștilor accesul permanent la școlari;
- a unor chirurgi slabi din punct de vedere moral sau incompetenți ori pur și simplu lacomi, care fac bani din această epidemie indiferent de costul uman; și
- a părinților disperați care caută ajutor pentru a încerca și a găsi cum să-și salveze fetele adolescente de acest comportament autodistructiv.
Este o carte atât de amănunțită și care explică atât de minuțios problema și daunele provocate, încât este greu de crezut că a trezit atâta opoziție, a fost ”anulată” sau făcută ”indisponibilă” de diverși comercianți chiar înainte de a apărea pe piață. Chiar și sugestia publicării acestei cărți a fost primită cu acuzații urlate de ”transfobie” și avertismente că ar promova sinuciderea în rândul persoanelor trans. Este interesant de observat că Shrier nu este deloc anti-trans pentru cei care sunt majori și iau deciziile la vârsta adultă. Ideea pe care o exprimă este că ceea ce se petrece este o contagiune în rândul fetelor adolescente, iar „daunele ireversibile” pe termen lung sunt semnificative.
Vă voi ghida prin unele dintre materiale, dar merită să citiți singuri această carte – mai ales dacă sunteți implicat în orice fel de muncă pastorală sau dacă aveți o familie cu fete adolescente.
Noua contagiune socială
Shrier o numește „disforie de gen cu debut rapid”— fenomenul în care fetele încep să se identifice ca „trans” în grupuri de prietene, chiar dacă nu a existat mai devreme niciun semn de disforie de gen în viața lor.
Shrier explică modul în care „disforia de gen”, cunoscută anterior ca „tulburare de identitate de gen”, este caracterizată de un disconfort sever și persistent în legătură cu sexul biologic. De obicei, începe în copilăria timpurie – de la vârsta de doi până la patru ani – deși poate deveni mai gravă în adolescență. Dar, în majoritatea cazurilor — peste 70% — disforia de gen din copilărie se rezolvă, adică persoana iese din ea.1
Din punct de vedere istoric, disforia de gen a afectat o mică parte din populație (aproximativ 0,01%) și aproape exclusiv băieți. Înainte de 2012, de fapt, nu exista nicio literatură științifică despre vreo fată cu vârsta cuprinsă între 11 și 21 de ani care să fi dezvoltat vreodată disforie de gen. Aceasta înseamnă că, înainte de 2012, ratele disforiei de gen erau de aproximativ 1 din 10.000 de persoane. Și aproape niciodată la fete.
Și totuși…
Între 2016 și 2017, numărul de operații de schimbare de sex pentru femeile din SUA s-a mărit de patru ori, femeile biologice reprezentând brusc, după cum am văzut, 70% din toate operațiile de gen. În 2018, Marea Britanie a raportat o creștere de 4400% față de deceniul precedent a numărului de adolescente care solicită tratament de gen. În Canada, Suedia, Finlanda și Marea Britanie, clinicienii și terapeuții de gen au început să raporteze o schimbare bruscă și dramatică a demografiei celor care se prezintă cu disforie de gen de la o predominanță a băieților de vârstă școlară la o predominanță a fetelor adolescente.
În urmă cu un deceniu, numărul persoanelor din SUA care se identificau a fi transgender era de cca. 1 din 10.000; acum, 2% dintre elevii de liceu se identifică astfel. (pagina 26)
Grupuri de prietene se prezintă acum împreună ca trans și doresc să facă tranziția pentru a trăi ca bărbați trans. Shrier o intervievează pe dr. Lisa Littman, ale cărei cercetări au descoperit că această contagiune se răspândește mai mult decât anorexia nervoasă:
La fel ca noua generație de adolescente transgender, fetele anorexice sufereau de o concentrare obsesivă asupra defectelor percepute ale corpului lor și valorificau dorința de a se autovătăma. (pagina 33)
Sub influență
Shrier explică apoi modul în care influenceri cu un număr uriaș de urmăritori au prezentat tranziția de gen de la femei la bărbați drept un răspuns eliberator la orice probleme nervoase ori anxietăți pe care le poate avea o adolescentă. Dacă te simți deprimată, anxioasă, tristă, nemulțumită de corpul tău, atunci trebuie să fii trans. Shrier enumeră câteva dintre ipotezele de lucru care sunt picurate perseverent în capul adolescentelor de către acești influenceri:
- ”Dacă crezi că ai putea fi trans, atunci ești.”
2. ”Ar trebui să o încercați” – o bandă pentru presat sânii este modalitatea de a începe.
3. ”Testosteronul este uimitor. Îți va rezolva toate problemele.”
4. ”Dacă părinții tăi te-ar iubi, ți-ar susține identitatea trans.”
5. ”Dacă nu ești susținut în identitatea ta trans, probabil că te vei sinucide” (o amenințare care
este, de asemenea, folosită ca un pistol pus la tâmplă părinților, pentru a le bloca orice opoziție sau acțiune).
6. A-i minți pe părinți sau pe medici este justificat, dacă e de ajutor pentru tranziție.
7. Nu trebuie să te identifici ca sex opus pentru a fi trans.
O mare parte din aceste mesaje au fost răspândite cu sprijinul școlilor și al profesorilor. Unul dintre cele mai tulburătoare capitole descrie modul în care cei care trebuia să supravegheze educația le-au permis activiștilor de gen accesul la școli – și chiar la grădinițe – pentru a promova ideologia radicală de gen sub pretextul rezistenței la bullying.
Între timp, mulți experți în sănătate psihică au abdicat de la responsabilitățile lor. Ei pur și simplu afirmă autodiagnosticările pacienților lor; rareori încearcă să-i convingă să renunțe la asta sau să-i încurajeze să aștepte. Shrier ne spune că blocantele de pubertate și hormonii masculini pot fi obținuți, cu „consimțământ informat”, chiar și după prima vizită la un consilier. Fără nicio dovadă solidă (după cum arată Shrier), consilierii merg pe presupunerea că:
- Adolescenții știu cine sunt.
2. Tranziția socială și afirmarea genului este o variantă fără pagube.
3. Dacă nu-i confirmi ceea ce vrea, copilul tău se poate sinucide.
4. Identitatea de gen este imuabilă. Nu poți face dintr-un copil trans un copil care să corespundă sexului său biologic
Voci dizidente
Cu toate acestea, există unii psihologi, psihiatri și medici care se pronunță împotriva acestei contagiuni și subliniază că este de fapt o tulburare psihică. Shrier îl citează pe doctorul Michael Bailey, care a ajuns la concluzia că disforia de gen este o isterie asemănătoare cu tulburarea de personalitate multiplă, un alt exemplu clasic de tinere tulburate care se conving singure că au o boală și apoi îi manifestă simptomele. (pagina 133-134) … – integral pe Alternativa de Bun-Simț.
[1] Este, de asemenea, interesant (dar tragic) de remarcat, având în vedere acest lucru, că legislația introdusă în statul Victoria, 4 februarie 2021 – Legea privind interzicerea practicilor de schimbare sau suprimare (conversie) din 2020 – interzice oricui să încerce să îi consilieze în sensul de a-și reconsidera opțiunea, pe cei care se prezintă ca transgender.
tradus de la https://au.thegospelcoalition.org/book-review/irreversible-damage/
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.