Gorjule, Mândrule! Drumul de olac
Olacul – cunoscut mai degrabă sub denumirea de poștalion în zilele noastre – era în trecut o căruță de poștă trasă de 6-8 cai struniți cu multă îndemânare de doi surugii. De regulă, avea patru roți, „osii de lemn și neblenite”, și asigura atât serviciul de poștă, cât și transportul călătorilor, în zonele în care nu era cale ferată.
În prima jumătate a sec. al XIX-lea, drumul de olac lega urbea de pe Jiu cu Cetatea Banilor-Craiova, și de aici taman cu capitala Munteniei, orașul lui Bucur. În monografia închinată com. Brănești-Gorj, preotul Ioan Constantinescu ne-a lăsat următoarea însemnare: „venind dinspre Broșteni (…) drumul mare/drumul de olac intra în Brănești pe la Constantin Ovreiu, trecea prin mijlocul mahalalelor Brebei, Păiseni (…) prin fața Primăriei (…) trecea pe sub poala dealului, pe la crâșma Gâjului, păru Iditei și de aici tot înainte spre miazăzi unde intra în satul Capul Dealului pe la Mănciulești, trecea pe lângă biserica veche din lemn, pe lângă cimitir și după vre-o 150 metri, drumul trecea prin Gilort luând direcția Craiovei.”
Aceeași sursă istorică a surprins și faptul că trecerea poștalionului, la propriu, „băga groaza în oameni”, datorită „mânatului cailor, pocnitului bicelor surugiilor, care aveau lungimea peste doi metri, dar și scârțâitului roatelor care se auzeau de la mari distanțe”.
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează