Despre fericire
Am primit deunăzi prin e-mail un set de principii menit a mă îndruma cum să dobîndesc fericirea pămînteană. Este viziunea lui Leo Borman expusă pe baza unor „cercetări şi descoperiri ale experţilor mondiali în psihologia fericirii“ care „au analizat [probabil răspunsurile a] mii de oameni“ iar concluziile au fost adunate în Cartea mondială a fericirii. Printre cei implicați în cercetări sînt citați dr. Jose de Jesus Garcia Vega de la Universitatea din Monterrey, Mexic (acesta afirmă că pentru a fi fericiţi trebuie să ne bucurăm de ceea ce avem), Ingrida Geciene de la Universitatea Vilnius din Lituania (ea a descoperit că „voluntariştii“ adică oamenii care simt că au liberă alegere şi control complet asupra vieţii lor sînt mai fericiţi decît „fataliştii“ – oamenii care cred că pot fi schimbate foarte puţine prin intervenţia personală și așa a tras concluzia că ţările nord-europene conţin mai mulţi voluntarişti, în timp ce ţările latine precum Spania şi Italia au un procent mai ridicat de fatalişti), Eunkook M. Suh, profesor de psihologie la Universitatea Yonsei din Seul (ce ne sfătuiește să ne construim o viaţă socială bogată, nu ca o obligaţie, dar pentru că este plină de satisfacţii, semnificativă şi distractivă), Claudia Senik, profesoară la Universitatea Sorbona din Paris (ea consideră că ambiţia este sănătoasă şi îi face pe oameni fericiţi, însă invidia îi face nefericiţi).
Mă intrigă epitetul inadecvat „mondială“ lipit acestei cărți, căci autorul, vrînd declarativ să propună omenirii o rețetă generală, ignoră o mare parte din populația globului, anume pe credincioșii marilor religii, care leagă fericirea de credință. Mai cu seamă în creștinism, fericirea presupune absența fricii paralizant-nelucrătoare (frica e, de altfel, cea mai puternică armă a potrivnicului, după cum s-a demonstrat cu brio în plandemonia prin care am trecut, căci ea favorizează minciuna!) și atotprezența iubirii biruitor-lucrătoare căci se întemeiază pe Adevărul propovăduit evanghelic. Ignorarea cu pricina mă tem că nu e o dovadă întîmplătoare de cecitate (fenomenul se manifestă atît la inșii de rînd cît și la profesorii universitari și la oamenii de știință!) și că izvorăște din conștiința grosieră, materialistă, amputată cu intenție de „ipoteza existenței lui Dumnezeu“ în virtutea suficienței dogmatic-înfumurate a evoluționiștilor. Mentalitatea consumeristă și mărginirea autocondamnată la orizontalitate tîrîielnică egocentrică ancorată în prezent, în ceea ce e distractiv, în așa-numita „gîndire pozitivă“, în ocuparea timpului cu ceva plăcut, în „socializare“ țin – îmi scria cineva – de satanism. N-aș folosi totuși acest termen; mai degrabă-i vorba de prostia fudulă similară ideii pseudomedicale a protecției de viruși prin purtarea măștilor ridicate de la statutul real de semn al obedienței și al fricii (nemaivorbind despre avantajele economice ale producătorilor stupidelor articole obligatorii pentru oamenii amenințați cu amenzi!) la acela de responsabilitate civică! Sigur că marele profitor al teoriilor și experimentelor psihologice generînd cărți precum cea a lui Leo Borman este în ultimă instanță potrivnicul (să nu pierdem din vedere că drumul spre iad e adeseori pavat cu intenții bune!), însă pentru mine e un prilej de a medita critic o dată în plus la „beneficiile“ pe care ni le oferă „știința“ occidentală girată de profesori ai unor universități de prestigiu.
În replică la soluțiile științifice propuse îmi voi formula succint opiniile supunîndu-le judecății cititorilor:
- Acceptaţi ceea ce aveţi dar îndeosebi identificați și nu irosiți talanții încredințați de Creator;
2. Bucuraţi-vă de ceea ce faceţi dar țineți seamă de proverbul românesc ce ție nu-ți place altuia nu-i face;
3. Trăiţi pentru prezent și nu lăsați pe mîine ce puteți face astăzi, căci ocazia binelui de făcut semenilor se poate să nu se mai ivească mîine;
4. Alegeţi fericirea de a dărui bucurie aproapelui, căci „dăruind vei dobîndi“ (pr. Nicolae de la Rohia / Steinhardt);
5. Relaţii (cu ceilalți oameni) sînt importante, dar primordială e relația cu Dumnezeu, așa că înainte de orice, rugați-vă;
6. Fiți tot timpul ocupat îndeosebi exersînd rugăciunea pentru ca din minte să coboare în inimă;
7. Nu comparaţi (spre a pune stavilă invidiei), dar luați-vă ca modele nu viețile VIP-urilor, ci pe ale Sfinților;
8. Fii tu însuţi și mereu da să fie da, iar nu să fie nu; ce e al oamenilor să rămînă al oamenilor, iar ce e al lui Dumnezeu să rămînă al lui Dumnezeu, dînd permanent slavă Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh;
9. Nu vă îngrijoraţi cu ce să vă îmbrăcați căci Tatăl Ceresc și de crinii cîmpului are grijă, dară-mi-te de făpturile create după chipul în întru asemănarea cu El! Dar îngrijorați-vă să nu vă abată potrivnicul de pe calea mîntuirii prin slava deșartă ori prin uciderea semenilor cu gînduri ori cu vorbe rele;
10. Organizaţi-vă traiul, nu vă lăsați la voia întîmplării și gîndiți-vă că Dumnezeu vă dă, dar nu vă bagă și-n traistă;
11. Gîndiţi pozitiv iertînd celor care v-au greșit spre a vi se ierta greșelile de către Tatăl Ceresc;
12. Preţuiţi fericirea pămîntească adusă de binele făcut la timp aproapelui și de împlinirea poruncilor decalogului, dar mai ales prețuiți mîntuirea dobîndită prin nemărginita milă a Sfintei Treimi, Căreia I Se cuvin pururea închinate rugăciuni de slavă și de mulțumire!
București, Sîmbătă, 19 mărțișor 2022
- MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.
Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.
MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează