Războiul lui Putin cu mințile noastre. Demontarea marilor teme ale propagandei rusești despre invazia din Ucraina

de Dragoș URSU, Facebook

Dragoș Ursu este doctor în Istorie, muzeograf în cadrul Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, cu importante contribuții în studiul istoriei recente, în special perioada comunistă, represiunea și fenomenul mărturisitorilor din închisorile comuniste. Analizele sale pe tema războiului din Ucraina și dimensiunii informaționale a acestui conflict se impun prin acuratețea analizei și temeinicia argumentului deseori sprijinindu-se pe o riguroasă cunoaștere istorică. În acest material, el supune analizei principalele narațiuni lansate de propaganda pro-rusă, care inundă mediul online și rețelele de socializare, diseminând teorii false și concluzii fundamentate pe o logică viciată. (F.D)

1. „Extinderea NATO în Estul Europei a provocat Rusia, care s-a văzut nevoită să se apere atacând (sic!) Ucraina…”

Atrăgătoare pentru cei rămași în paradigma celor două lagăre (socialist și capitalist), argumentul este fundamental FALS! NU NATO a ‘cucerit’ estul Europei, ci fostele state comuniste, traumatizate de experiența „protectoare” a Moscovei, au făcut toate eforturile posibile să intre în NATO, tocmai pentru a se proteja de Rusia.

Iar acest drept îl are și națiunea ucraineană, liberă să-și aleagă alianțele din care vrea să facă parte. Nu înțeleg logica pentru care o națiune de peste 40 de milioane de cetățeni trebuie să rămână captivă lui Putin, doar pentru a-și satisface Rusia orgoliile de mare putere!

2. „Ucraina este responsabilă de declanșarea războiului, pentru că a refuzat să înțeleagă nevoile Rusiei de securitate”.

Iar aici, partitura cuprinde mai multe variațiuni:

a) „Războiul a început pentru că Ucraina n-a respectat acordurile de la Minsk”.

Semnate în 2014 și 2015, când Kievul era cu spatele la zid (după anexarea Crimeei și războiul din Donbass), acordurile prevedeau, în cele din urmă, federalizarea Ucrainei, prin acordarea unui statut privilegiat celor două republici auto-proclamate din Donbass (astfel, Putin ar fi controlat, cu resurse minime, întreaga Ucraină). Nerespectate de niciuna dintre părți, acordurile de la Minsk sunt doar un pretext al propagandei rusești, cu ramificații și prin mediile noastre „academice”, pentru a arunca vina războiului asupra Kievului.

De altfel, chiar Putin în declarația de la începutul războiului și apoi, în discuțiile cu Macron, a spus explicit că urmărește:

– recunoașterea suveranității Rusiei asupra Crimeei;

– demilitarizarea și denazificarea statului ucrainean;

– asigurarea statutului neutru al Ucrainei”.

Pe scurt, nici vorbă de acordurile de la Minsk. Putin vrea pur și simplu decapitarea conducerii de la Kiev, curmarea drumului european al națiunii ucrainene și (re)întoarcerea Ucrainei în sfera sa de influență.

b) „Ucraina, sprijinită de SUA, pregătea arme biologice și bombe nucleare pentru a ataca Rusia”.

Confecționate rudimentar, aceste „dezvăluiri”, care s-au propagat în prima (bombele nucleare) și a doua săptămână (armele biologice) a războiului, tind să fie abandonate acum de propaganda rusă, fiind ținute în viață doar pentru „publicul intern”.

3. „Zelenski nu reprezintă poporul ucrainean, fiind doar marioneta Occidentului, care-l folosește ca un interpus în războiul împotriva lui Putin”.

Din păcate pentru el, chiar și Putin a căzut în capcana propriei propagande, crezând că armata rusă va fi primită cu flori în Ucraina, iar Zelenski și „junta lui fascistă” vor fugi deîndată în Apus. Rezultatul ultimelor alegeri prezidențiale, câștigate cu 73% de Zelenski, și rezistența eroică a ucrainenilor împotriva invaziei rusești ne arată limpede unitatea și determinarea națiunii ucrainene de a merge pe drumul integrării euro-atlantice.

Merită subliniată o „realitate dură” – Un dictator kaghebist ca Putin nu poate concepe că oamenii pot lupta sincer pentru libertate și democrație. Iar atunci când o fac, consideră că nu sunt decât niște instrumente ale unor „forțe oculte” (Occidentul în cazul de față). O astfel de viziune, specifică și securității ceaușiste, încă mai bântuie pe meleagurile noastre.

4. „Zelenski e de vină pentru distrugeri și moartea civililor, deoarece refuză să se predea”.

Monstruoasă, tocmai prin cinismul său amoral, această teză stupefiantă pleacă de la ideea că TOT victima e vinovată, iar dacă n-ar fi ripostat atunci când era tâlhărită și violată, poate agresorul n-ar fi omorât-o! Să ne ferească Dumnezeu de asemenea orbire morală…

5. „Ucraina e un stat artificial, care se va prăbuși rapid în urma „operațiunii speciale” rusești, iar România are o șansa să-și recupereze teritoriilor „pierdute” – Bucovina de Nord și ținutul Herța”.

Vehiculată la începutul războiului, când Putin credea că Ucraina se va prăbuși în 2-3 zile, „oferta” a fost „exploatată” intens pe canalele propagandei rusești, cu speranța (deșartă) că românii vor susține (fie și implicit) agresiunea rusă în Ucraina.

Dincolo de argumentele istorice și morale (nu putem face Ucrainei – aflate în război – ce ne-au făcut nouă Ungaria Horthystă și Bulgaria în 1940, când ne-au luat Ardealul de Nord și Cadrilaterul), un astfel de demers ar fi o catastrofă geo-politică – România ar deveni un stat agresor, împărtășind izolarea politico-diplomatică și presiunea economică la care e supusă Rusia.

Recapitulând, interesul major al României e supraviețuirea Ucrainei (principala stavilă în fața agresiunii rusești) și integrarea ei în Occident. Doar așa, într-o Ucraină europeană vor fi protejate drepturile românilor din Bucovina!

6. „Românii fac totul pentru refugiații ucraineni, iar de săracii lor nu-i interesează”!

Surprinsă de solidaritatea entuziasmantă a societății românești față de drama ucrainenilor, propaganda rusă (…) încearcă, cu cinismul moral specific, să submineze și descurajeze tocmai acest elan umanitar al românilor, apreciat în întreaga lume.

7. „România să aleagă neutralitatea, refuzând să se lase târâtă, de americani, într-un război care nu-i aparține”.

Dincolo de faptul că ipoteza intrării României în război e falsă (NATO a spus explicit că NU intervine militar în Ucraina), soluția neutralității, ce implică „trădarea Occidentului”, înseamnă predarea României în mâinile lui Putin. Fără protecția NATO, România ar avea destinul Republicii Moldova, stat a cărui NEUTRALITATE e înscrisă în Constituție, dar pe teritoriul căruia (Transnistria) se află trupe rusești.

Tradiția noastră, în ceea ce privește „respectarea alianțelor”, are un trecut problematic, care nu ne face neapărat cinste. Tocmai de aceea, în fața acestei crize majore, când o putere revizionistă, condusă de dictator criminal, agresează un stat independent, TREBUIE să fim solidari cu Occidentul căruia îi aparținem, în efortul comun de a sprijin națiunea ucraineană!

---

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

---

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează