ziua așteptată

Mihai Savin s-a născut în Iași, 22 aprilie și locuiește în Iași.
De altfel la sfârșitul creațiilor sale literare adaugă cu mândrie, numele orașului său natal, Iași. A absolvit liceul A. I. Cuza și Sc. Tehnică Construcții Mașini, practicând meseria de tehnician.
Din anul 2016, a început să publice poezii, pe pagina sa personală de facebook. Spre marea sa surpriză, poeziile sale au avut o mare aderență la public. Treptat, căutat de diverse grupuri literare, internaționale și interne a fost încântat să răspundă prin colaborare.
În paralel sunt coautor următoarelor antologii:
-Antologie de Literatură și Artă contemporană, 2018.
-Antologia Ligii Scriitorilor Filiala Iași Moldova-2019
-Antologie literară Născuți pentru a iubi-2019
-Antologie Toamna la Apollon, 2019
-Cenaclul „Ia’ȘI SCRIE” Iași-România, (antologie), 2019
-Antologia Prieteniei,vol lV.,2020
-Antologie Vis cu Nichita, 2020
-Antologie – WORT VERGESSEN: Gedichte: Lirik-Kreis Schenk,editată în Polonia,2020

Din partea cenaclului IA’SI SCRIE, a obținut DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ 2018, pentru promovarea culturii și spiritului românesc, în an centenar.
Din partea Ligii scriitorilor români, UCA, Cerc Militar Iași, DIPLOMĂ, în semn de recunoștință pentru contribuția adusă la promovarea valorilor cultural, artistice și literare, an 2019.
Din partea L.S.R., Cerc Militar Iași, U.C.P., U.S.R.Iași, DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ, 2019
Din partea, Cenaclului Octav Băncilă U.C.P., Asociația Culturală Dor, L.S.R. Iași-Nord Est,
DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ, 2019. Medaliat de Liga scriitorilor-filiala Iași Nord-est, an 2019, la Gala Laureaților Culturii IEȘENE.
Premiul special al juriului,acordat de Societatea Culturală Apollon România, la concursul internațional de creație literară „Vis de toamnă”, ediția a Vll-a,2019
DIPLOMĂ DE ONOARE, cu prilejul a 170 de anide la nașterea marelui poet Mihai Eminescu; 20 dea ani de la fondarea Centrului Internațional Eminescu; Podul de înfrățire spirituală, Chișinău, 2020
– Diplomă cu Premiul de merit poetic, în cadrul concursului Internațional de poezie Monitoriada 2020, organizat de revista Monitorul de poezie
– Diplomă Mențiunea “Elogiul iubirii” la Festivalul-concurs de creație literară, ediția a ll-a, 2020
– Diplomă, Rivista Leteraria Lido dell’ anima, 26 sept 2019, poezia “alo omenirea”
– Diplomă, Rivista Leteraria Lido dell’ anima, 15 0ct 2021, poezia „pastel sentimental”


Carte tipărită „Imagini sub impuls”,editura PIM, 2019
Carte tipărită “Repaus de eternitate”, editura PIM, 2019
Carte tipărită „Neacustice stări”, editura PIM, 2021

1
ziua așteptată

ia-mi timpul de pe mâini
numai așa pot ajunge reverberația din urmă
tăcerii montând refren.
serii o visare în plus să funcționez
și efortul resemnării deodată
prin contrastele farmecului să mi-l adun.
mă așteptam la geam
după ce fermecător am plutit între pereți
stingher împrietenit c-o excepție.

totuși, azi e ziua așteptată
tu să-mi plimbi sentimentul întreg
într-un arc de început și sfârșit
pentru a rotunji contrastelor farmec;
în murmur de tremure să pictez
extazul plecat fără doar și poate
din curajul neștiutului aprins.

detonând tăceri
în pridvorul emoției voiam să ating
unduirea-mi anilor trecuți…
absurdități și regrete
de speteaza scaunului rezemate;
în pâlpâitul eului cognitiv vreau să le ard
sub talazuri de icoane să merg
cu tonul deschis de mireasma astrului
ce-și face de cap în măcelul nomadelor gânduri.

spre vacarmul ispitelor ponderabil visate
tu susține-mă și reneagă-mă deopotrivă
cu zborul ce prezidează izotermicelor aripi
chiar dacă o instalație de univers
lume străpunge
și pieptu-mi orb în joaca serii
nu mă mai recunoaște.

totuși, azi e ziua cea așteptată
cu travestitul zbor
unui alt infinit tandru rostogolitor
din care chiar nu pricep nimic
decât niște invenții noi de risipiri
ș-o serafică vibrație
dintr-o îndreptățită negare.

2
visarea

îmi închipuiam o absență rostogolitoare
până la gleznele tale…
apoi o eclipsă ce-mi bate atent în geam
ajunsă să mă învelească cu amintirile tale
senzorial umblate prin umbre lungi de seară
deloc grăbită.

că noaptea venind de oriunde,
să încurce lucrurile într-un re major,
pe malul unui ditiramb acustic
un favor de taină ar fi să te caut
între pasul perdelei și glasul de zenit;
să văd luna cum în menuet de val se oprește
cu vești nesonore furate dintr-un alt infinit
păstrând sensul următor în gânduri roz.

apoi imagini aproape perfect văzute
cu diftongii ridicați pe vârfuri albe de dor
pregătind gene pe geamul tău să întindă,
de care nimic nu mi-ai spus.
cu fiecare oră cheamă-mă spre interior în trupul tău
să-mi desenezi donații de suflet
și vernisajul poemului strivit sub tălpi.

acum mi-e greu în capăt de înțeles,
eu, cu salcâmi de cer pe piept ușor acoperit
prin dialectica foșnetului să mă rechem.
în mâna pruncului suav adormit să recompun
căluțul de lemn înclinat în plan
și un șuvoi epatant de inele.
îngrămădirea-mi în rama ultimului surâs
să-mi pară o silită eternizare veghind
liniștea îngerilor spre înstrăinare.
de acord să fiu cu organicul gest
până-n cercurile polare,
sau până-n parcul unde merg
de mână cu destinul,
reperele vieții în cuget alb să mi le adun
eu, nimicului știută transbordare.

3
vedeam iubirea

o, vedeam iubirea-n globuri albe spre capete
în rotiri, mereu rotiri spre ceruri antice și înalte;
acolo unde repausul strivește fantezii de tăceri
și metafore de rămășițe adaugă infinitului averi.

și visam întruna la cercurile acelea fierbinți
de guri moi în sărutări lângă lumină de dinți
și genunchii sferă-n sferă lipiți nouă arătare
cum din esența clipei răsăreau strigăte de mare.

exersam căderi-n roz cu margini privite de liră
starea ți-o decupam din albe mirosuri fără vină
și gându-mi răsfoit îl mutam dezmățată uimire
pe doctrina inimii rezemată de visul tău sosire.

ți se vedea degetul gustând sfinții din catedrală
pereții pipăindu-i în direcția, cu reflexie de gală
cu gestul intonând prada ceremonii de întuneric
în nedumerire lovind ambiția altui gând alergic.

păru-ți furtună stârnit de curenții păsării în zbor
azvârlea cuvintele noastre în albul drept mișcător
privirile le lăsam mușcate de gingașii fluturi eroi,
cum albastrul Voroneț e mușcat de păgânele ploi.


ne fâstâceau suficiența ca de obicei-n alergate visări
când sfârșitul ironic al lumii diafan rostogolit în zări
ne mângâia gestul zburătăcit în lumea asurzitoare
lângă tine eu să-mi construiesc iluzia ce tot dispare.

4
vagabondul vertical

făcând slalom prin neliniștea nisipului din clepsidră
teamă mă cuprinde că voi da înafara timpului…
că necunoașterea dinspre vid va trece prin mine
și rămas la începutul cuvântului
suficiență de absență și măcel de gânduri
incurabil voi rupe bucăți de proaspete întâmplări
din smintita plutire a nimicului.
un torențial de dezamăgiri oriunde
înaintea sau înapoia vinovăției de a-mi fi o rugare
sau o necesitate de puțină trăire
în focarul esențelor roz.

extazul crocant al cunoașterii mă înalță astral
și nonșalant îmi lipește nesigurul piept
sensului în rostogoliri atâtea…
și-mi așez gând
pe limba nectarului devenit împlinire
o transfugă consolare pe maluri de furtuni
acceptându-mă.
totuși, femeie, mă vreau vagabondul vertical
depășind indiferența
față de dogoarea sentimentului…
amenință-mă cu monumentalele tale atingeri
în lirică competiție.
azvârle-mă în comentariile înverzite ale caișilor
trecuți prin respirații de gotice viziuni
și căzuți pe reîntoarsele simțuri.

5
trupul

trupul e unicul nostru câștig
apărând ca o fragedă întâlnire de nume
cu extazul cărnii înainte de toate.
are rolul de muritor și-l joacă-n drumuri scurte
cu inscripționări de contraste.
trupul e o trecere ieșită-n neliniști
nici arborii nu știu cum se agravează
pe un afiș gol.
e un succes zidit de o întâmplare
ridiculizată de arogantul miros de salcâm.
cromatică durere în pârjolul absurdului
cu fața mutilată de nedumeriri.

controlează simțurile frunzelor
înclinate pe peregrina moarte.
născocită dimensiune de vid colorat
unde minunea verbului a fi
lăsă dâră de zăpușită mișcare
și gânduri spălate de rouă.
pare certitudinea un reactor letal
adesea înzăpezit în petale de sentimente…
cred că-i o consolare între strigătul cutelor
și spasmele cuvintelor îmbrățișate
dinapoia poemelor oricâte ar fi la număr.
e degustarea înfrângerilor dinspre frenezie
prin nebuneasca serpentină
a dezamăgirii întregi.
trupul reprezintă o doctrină cu privire
la normele de trăire
până-n sprânceană de odaie…
e sub complicația cărnii restrâns
în modelația trecerii…
garantata înfățișare a unui dinamism
pe sub gânduri poluate
atât de departe și atât de aproape
de starea unui neastâmpăr încât calci
pe mormane de incertitudini
și pe neașteptate expirarea te cuprinde.

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează