Discuție la masa tăcerii

1
De câte ori…

De câte ori în ochii tăi privesc,
Simt îngerii din noi cum se iubesc.
Simt aripile lor zbătându-se
Și pieptul meu de dor umplându-se.

De câte ori mă lupt cu ochii tăi,
Să deslușesc misterul strâns în ei,
Secunda mea de dor se sinucide
Iar taina lor sub pleoape se închide.

De câte ori tăcerea ți-o ascult…
Îmi e destul, nici nu-mi doresc mai mult,
Îmi e destul că-n ochii tăi privesc
Și îngerii din noi, că se iubesc.

2
Discuție la masa tăcerii

Stăm înlemniți și nici nu ne privim,
Cuvinte fără sens roiesc într-una
Dar când în treacăt ochii tăi m-ating
De după norii grei…răsare luna.

Vorbim de toate, câte și mai câte,
Din tot ce-mi spui, nimic nu înțeleg
Mi se destramă lumea într-o clipă
Și-n altă clipă iar mă reculeg.

Atât de multe aș avea să-ți spun
Dar totuși tac și nu știu ce să-ți zic…
Și nu pot să pricep, cum, când te văd,
Răsare… Paradisul, din nimic.

Se sinucid pe buza mea cuvinte
Ce-n inimă cu deznădejde bat,
Dar când de suflet, gândul tău mă prinde,
Mi-e visul fără margini de înalt.

Tot ce-aș avea de spus e-n veșnicie,
Cuvintele-mi în raiul lor rămân,
Doar dorul meu va fi mereu cu tine
Și tu, mereu pe dorul meu stăpân.

3
Iartă-mă!

Tu iartă-mă că mă mai pierd
În ochii tăi din când în când.
Atinge-mi sufletul cu mâna
Să pot să mi te scot din gând.

Nu pot să mă dezleg de tine
Deși mă zbat de-atâta vreme,
Iubirea mea, nebună floare
Crescută-n mijloc de troiene.

Sălbatic mă sfâșie dorul
Și nici nu pot să-mi văd de drum,
Atinge-mi sufletul cu ochii
Și fă-mi un semn de rămas bun.

Alungă-mă, împinge-mi visul
Departe de lumina ta
Și poate voi trăi o vreme
Și fără să te pot vedea.

Mi-e greu să plec…tu nu știi chinul
Ce-mi sfarmă sufletul hain.
Atinge-mi sufletul cu tine
Și fă-mi un semn…ca să rămân.

4
Viziune

Te-ajung cu gândul și tu nici nu știi
Cât mi-e de dor și cât te pot iubi,
Te-ating cu visul și tu n-ai habar
Ce văd în ochii tăi de chihlimbar…
Văd marea cum se-neacă-n asfințit,
Lovind cu valul, cerul amorțit,
Văd stoluri mari de păsări fără glas
Ce țipă mut tot dorul meu rămas
Să zboare liber, rătăcind prin vis,
Izbindu-se de ochiul tău închis…
Văd zări cum se închid în fața mea
Și ochii tăi, cum nu mă pot vedea…

• MAGAZIN CRITIC se confruntă cu cenzura pe rețelele de socializare și pe internet. Intrați zilnic direct pe site pentru a vă informa, abonați-vă și contactați-ne: aici.

Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un Like și să distribuiți pagina de Facebook.

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează