Maimuțăreala sau Cînd diavolul creează

Maimuțăreala e aparent amuzantă, dar realmente e unul dintre atributele diavolului care vrea să creeze, împrumutînd motive literare, conflicte, personaje, simboluri, tropi și chiar crîmpeie narative ori lirice din operele deja consacrate.

De-a lungul secolelor tatăl minciunii a fost prea des prins cu odioasa-i îndeletnicire principală – umblatul cu cioara vopsită ori cu minus-adevărul, aș scrie eufemistic – împletită cu înșelătoria, violența și crima, așa încît în domeniul „artistic“ uzează mai degrabă de maimuțăreală, prinzînd în capcană spiritele primitive, plictisite, naive, precar dotate intelectual, labile psihic și mai ales pe cele vîndute lui.

Deși infantilismul caracterizează maimuțăreala, producînd grotescul, urîtul, dizarmonia, cacofonia, amestecul gen hodoronc-tronc, s-au găsit mereu „critici serioși“ (adică bine plătiți, ocupînd de regulă posturi înalte), omniprezenți în comitete și comisii culturale, în prezidiile festivalurilor și ale feluritelor evenimente mondene, oricînd capabili să înalțe, la comandă, imnuri „originalității / ingeniozității / insolitului etc.“ creațiilor maimuțoilor.

Maimuțăreala e aptă de a stîrni zîmbetul și chiar rîsul – chiar dacă, adeseori, simultan lacrimile și suspinele se suprapun și generează confuzii receptorului.

Manipulînd simbolurile, subprodusul livrat drept artă induce celui nepregătit sentimentul misterului și speranța de a evada din imanență în transcendență grație amestecului de teroare, atractivitate și fascinație. De aceea, de regulă, maimuțăreala încîntă neșcoliții, analfabeții funcțional și sfertodocții…

Astfel de gînduri mi s-au perindat în 4-5 răpciune 2022, după ce-am văzut pe unul dintre canalele HBO Mother! / Mama! (2017), 121 minute, în regia lui Darren Aronofsky, cu Javier Bardem și Jennifer Lawrence în rolurile principale.

Totul e sistematic maimuțărit în acest film: iubirea, familia, liniștea căminului, procreația, armonia om-natură, talentul literar, sacrificiul, altruismul, raportul creator (celebru) – public, dar mai ales Biblia și principiile creștinismului (cele zece porunci); din această pricină, fără îndoială, Mama! e o creație rafinat-satanistă, pîngărind, persiflînd și incriminînd condiția umană, ceea ce ilustrează perfect abisul sufletesc vecin cu nebunia al celor care fac pactul suprem cu cel alungat illo tempore în întunericul veșnic.

Replica și rîsul final ale protagonistului masculin sînt definitorii; diamantul căutat și repetarea ca sfidare a unicității existenței omenești în parametri depinzînd de o anume curgere temporală sînt atuuri regizorale permițînd interpretări multiple. Recuzita bogată, cele cinci-șase imagini remarcabile și talentul indiscutabil al actorilor înșeală pe spectatorii din categoriile deja enumerate.

Îmi mărturisesc public admirația pentru cei care au renunțat după primele minute la vizionarea filmului Mama! Așternîndu-mă scrisului acestor rînduri, sper că-mi va fi înțeleasă intenția – demascarea încă uneia dintre ipostazele „creatoare“ demonice.

Mă rog lui Dumnezeu să mă ierte că, în locul odihnei, al unor audiții muzicale clasice, al unor lecturi folositoare, dar îndeosebi în locul unor rugăciuni suplimentare mi-am irosit 121 de minute din viață (pe deasupra consumînd și curent electric!).

București, 5 răpciune 2022  

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa/abona. Contactați-ne oricând. Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă/integră, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!