Război civil 2.0? Nu sub supravegherea tehno-totalitaristă

SUA merge pe calea care a dus la izbucnirea războiului civil spaniol, însă regimul nostru are ceva ce regimul spaniol din anii 1930 nu a avut: supremația tehnologică.

de Rod Dreher

Bună dimineața din Anglia, unde mă aflu la o conferință. Ieri, un șofer de taxi imigrant albanez, când a aflat că eu şi amicul cu care împart taxiul suntem americani, ne-a întrebat dacă e adevărat că America pare să se îndrepte spre război civil. Am spus că probabil nu, dar este cu siguranță adevărat că suntem extrem de polarizați și că pare să nu existe nicio ieșire bună din acest impas.

Ei bine, aici, la conferință, tocmai l-am întâlnit pe profesorul Nathan Pinkoski, un universitar american care a scris un eseu excelent anul trecut în Claremont Review of Books , pe tema războiului civil spaniol. Merită să îl recitim, în lumina momentului nostru prezent. Din eseu:

A doua Republică Spaniolă (1931–1939) a suferit unul dintre cele mai accelerate cazuri de declin democratic din istoria europeană. În 1931, Spania a stabilit o constituție liberală, republicană, democratică, bazată pe un larg sprijin, atât popular cât și al elitelor. În doar câțiva ani, constituția era în ruină, iar Spania era în război cu ea însăși.

Cum s-a întâmplat asta? Prea des, americanilor li se oferă o poveste moralizatoare simplistă despre această perioadă: fasciștii au distrus democrația. Dar adevărata poveste a tulburei republici spaniole este mult mai interesantă și mai instructivă. Ne arată cum regimurile democratice pot muri din cauza rănilor pe care şi le provoacă singure.

Pinkoski își bazează eseul pe învățătura lui Stanley Payne, care este principal istoric de limbă engleză al Războiului Civil Spaniol. Mai mult:

În  Războiul civil în Europa – 1905–1949  (publicată în anul 2011), Payne examinează Spania în lumina ciclului european de războaie civile revoluționare care au făcut prima jumătate a secolului al XX-lea atât de violentă. Majoritatea războaielor civile dinainte de secolul al XX-lea au vizat fie succesiunea – conflicte între potențiali moștenitori ai tronului – fie secesiunea – cum ar fi Războiul Civil American.

În secolul al XX-lea a apărut în Europa un tip de război civil nou,  revoluționar, punând în luptă concepții ireconciliabile despre stat, societate și cultură. În aceste conflicte, revoluționarii și contrarevoluționarii și-au propus să stabilească regimuri radical diferite. Lui Payne îi place să citeze dictonul lui Joseph de Maistre: „contrarevoluția nu este opusul unei revoluții, ci este o revoluție în sens opus”.

O dată început procesul revoluționar, vechiul regim este încheiat. Atât revoluționarii, cât și contra-revoluționarii – care sunt aparent interesați de restabilirea  status quo ante – trebuie să întemeieze un nou regim. După cum observă Carl Schmitt în Ex Captivitate Salus (1950), hotărârea ambelor părți de a stabili un nou regim este motivul pentru care războaiele civile revoluționare aduc niveluri fără precedent de violență. Scopul este acela de a răsturna întreaga ordine juridică și politică asociată inamicului, ducând la apelul la eliminarea absolută a inamicului.

Acest lucru este extrem de important. Războiul civil spaniol nu a fost despre rivali în cadrul unui sistem; era vorba despre sistemul în sine. Acesta este motivul pentru care lucrurile sunt atât de ireconciliabile astăzi în Statele Unite. Stânga a fost capturată de o ideologie revoluționară care nu va tolera deloc rivalii și, de fapt, interpretează toleranța față de disidenți şi opoziţie ca pe un compromis inacceptabil cu răul, astfel că împinge forțele dreptei către radicalizare și iliberalism pur și simplu de dragul autoconservării. (…) – integral pe Reacționarii.

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa. Contactați-ne oricând. Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!