17 septembrie 2022. Azi ar fi fost ziua Sofiei

Maria. Sofia sau Sofian. Azi, de prăznuirea Sfintei Sofia cu fiicele sale, ar fi fost ziua onomastică a fiicei mele. De s-ar fi născut…

Cum zic de fiecare dată, nu există copil nedorit, știe Cineva acolo sus de ce vine un copil pe lume la un moment dat într-o anumită familie. Nu există greșeli, ci doar iubirea Tatălui. Nu întotdeauna și iubirea celor doi părinți, mamă și tată din momentul concepției, nu după naștere. De aceea nu pricep întrebarea unora despre vestea că ,,veți fi părinți”, un viitor, de parcă nu ar fi deja ceva din prezent. Sau cea despre cîți copii ar fi trebuit să aveți, de parcă cei pierduți involuntar sau uciși premeditat ar fi trecut în neființă (cum zic necredincioșii sau ateii sau cei insuficient catehizați), nu ar exista în continuare, doar că nu aici, ci în veșnicie. Oameni cu chip, cu suflet, cu o inimă și un trup imaterial. Copiii noștri de dincolo de moarte. Cei ai unor mame/tați cu brațele goale, cum frumos era numele unei campanii dedicate celor ce au devenit fără voie părinți de îngeri. Mare e durerea și nu știu ceva pămîntesc s-o aline. Cum să pricep atunci gestul unora de a opri bătaia inimii celui/celei din pîntece? De parcă ar face Domnul dragostei greșeli, de parcă ar fi ales El un moment nepotrivit! Ce trist, să preferăm moartea unei iubiri nevinovate, necondiționate, cu surîs de copil și miros de toamnă tîrzie… Să alegem să ucidem, din varii motive (a se citi pretexte), în loc să dăm viață. Să credem (demonic) că un copil ne strică planurile de viitor sau de carieră, că mai bine îi e lui/ei să moară decît să îl dăm spre adopție, dacă nu-l vom putea iubi după naștere, încît să rămînă în familia noastră.

Sau dacă ar PUTEA avea dizabilități, același gînd drăcesc: e mai bine să moară în chinuri în pîntecele ce trebuia să-i fie scut decît să se chinuie. Ce perfid ascundem comoditatea și/sau necredința noastră sub masca unei false mile sau compasiuni față de pruncul cu un potențial sau real handicap. Există om să regrete autentic că s-a născut, oricît de grea i-ar fi viața? Da, părinții unui copil cu nevoi speciale au, poate, o viață în alte tipare decît cei cu copii tipici, o cruce mai grea, ar spune unii. Dar viața e un dar și nu e făcută doar din soare și zîmbete, ci, deseori?, din adevărate furtuni din care e vital să găsim soluții de a ieși cu bine. Mereu există soluții, oricît de mult iad pare a fi în jur, oricît de fără ieșire pare un context de viață. Oh, de am ști să privim în Sus, de unde vine tot ajutorul! De-am avea curajul să credem că viața din pîntece ne este binecuvîntare, nu blestem…

Ianuarie. Frigul acelei ierni pe care nu o pot uita miroase a ceară și-a moarte. Știe Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, de ce ai plecat prematur dintre noi, fără să te văd, fără să-mi zîmbești, fără să mă strîngi în brațe, cum numai un suflet de copil știe să o facă. Nădejdea revederii în sînul lui Avraam îmi alungă tristețea, azi, de ziua ocrotitoarei tale.

Deși plouă și mi-e frig, mă încălzește gîndul că ești bine oriunde ai fi. Mi-e dor de tine, Sofia(n) și de frații sau surorile tale! Tati vă iubește și vă poartă în rugăciunile sale,

Teodor, cu brațele deschise

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!