Plecări spre apus
pixabay.com
Peste margini de-ntuneric,
luna stă să aţipească.
Gânduri păsări se coboară
peste noi, a câta oară?
Cântul lor, la oră fixă,
se oprește câteodată –
pentru pui, ca să-i hrănească
și apoi – să-i învelească.
Acum, puii-s mari și zboară
tot mai sus.
Au rămas în cuib
doar dorul și iubirea părintească.
Au rămas un puf și-o pană,
pentru tată, pentru mamă.
Se coboară ora fixă
peste-a ceasului bătaie,
ca în clipe să măsoare,
când bătăile de aripi,
când a verilor plecare.
La margine de-ntuneric
stăm și noi, îngândurați,
ca luna-n ațipire
și cărunți și legați în iubire,
așteptând ora fixă
ca păsări fără pui
cu aripi spre apusuri.
23 octombrie 2022
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!