Doruri fără cuib
pixabay.com
Am auzit că pasărea oarbă
cântă mult mai frumos
și glasul ei este rugă.
O caut de mult
în sufletul meu
și-i recunosc glasul
și-i ascult plânsul.
Îi dau firimituri de gând
și apă-ndoită cu uitarea de noi.
Mă cunoaște, ascultă glasul meu.
E ascunsă în gândurile mele.
Respirăm amintiri,
retrăim oameni,
doruri ce se nasc fără cuib.
Şi eu sunt ascunsă
în sufletul păsării oarbe.
Îmi cântă adesea
și eu sunt orbul ce-ascult’.
6 martie 2025
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!