Doruri fără cuib

pixabay.com

Am auzit că pasărea oarbă

cântă mult mai frumos

și glasul ei este rugă.

O caut de mult

în sufletul meu

și-i recunosc glasul

și-i ascult plânsul.

Îi dau firimituri de gând

și apă-ndoită cu uitarea de noi.

Mă cunoaște, ascultă glasul meu.

E ascunsă în gândurile mele.

Respirăm amintiri,

retrăim oameni,

doruri ce se nasc fără cuib.

Şi eu sunt ascunsă

în sufletul păsării oarbe.

Îmi cântă adesea

și eu sunt orbul ce-ascult’.

6 martie 2025


  • Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
  • Contactați-ne oricând.
  • Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
  • Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservatorContează pe ȘTIRI ce contează!

Lasă un răspuns