Păşesc spre mine cu îndrăzneală

Victoriţa Duţu este absolventă a facultăţilor de matematică-1995 şi filosofie-1999, Universitatea “Al. Ioan Cuza” Iaşi. Este profesor de matematică, titular, la Liceul Teoretic “Traian” Bucureşti.
A participat la Festivaluri și Târguri de artă și de carte în țară și străinătate. A câştigat premii naţionale şi internaţionale de pictură și poezie, a făcut expoziţii de pictură în ţară şi străinătate.  New York, Miami, Oxford, Londra, Paris, Roma, Venetia, Florenta, Medelin-Columbia,  Berlin, Velden -Austria, centrul Franţei la Chouzy-sur-Cisse, Sanremo, Polonia şi Elveţia Romania și București. 

1
Călătoresc cu
Pasărea gândului meu
Către ţinutul
Gândirii călătoresc cu
Cealaltă pasăre a
Mea
Către ţinutul
Luminii
Cuvântul devine
Cel dorit care face
Să crească cuvinte
Şi în lumina
Cuvintelor semn
Toate devin o
Călătorie
Către lumea
De început
Din care izvorăşte
Lumina
Fără să apună.

2
Pietrele
Existenţei
Sunt treptele
Nemuririi
Ele se aprind
Pas cu pas
Păşesc pe câte
Una cu atâta
Grijă ca să nu o
Clintesc
Din locul
Pe care stă
Ea susţine
Prin tăria ei
Un sens de
Nezdruncinat
Al existenţei
Şi eu fac cu grijă
Câte un pas şi
Transform spaţiul
Ca loc în sus
Spre ceea ce este
Ca prin este-le
Pietrei de
Neclintit
Făclia să ţintescă
Către zările
Firii
Ce au în ele cântul
Tău
Ca poartă de trecere
Din tării
Spre Tine.

3
Cuvântul Tău
E piatră
Zidită-n temelia
Lumii
Fiecare cuvânt
E un loc
Ca punct de trecere
Spre o nouă lume.
Privesc cu atâta încredere
În ceva neştiut
Ştiu că este ca
Privirea Ta
Aţintită spre
Lume
Când totul tace aici
Se aude lumina
Cum clipoceşte încet
Roua răsăritului Tău
Peste lumea
Ce-l ţine în sine
Pe om
Ca cea mai aleasă floare
În cuvântul Tău!
Totul restaurat
În Tine priveşte
Din nou
Ca prima dată
Şi cuvântul
Ce-a devenit om
Sădeşte în lume
Puterea de-a privi
În cele ce sunt
Şi-n tăria de-a fi
Ca la început
În lume.

4
În fiecare punct
Al privirii
E un centru de foc
Păşesc spre mine
Cu îndrăzneală
Şi gândul aşteaptă
Să fie străpuns
Eu călcând
Pe drumul din fire
Şi drumul primindu-mă
În firea lui
Ca eu cu fiecare
Pas făcut cu
Teamă în lume
Să caut cuvântul
Semănat în
Cele ce sunt
Şi eu rostind
Cuvintele-n mine
Drumul mă duce
Spre cele ce sunt
Ale Lui puse
De la început în lume
Drumul e unul din cele
Nesfărşite ce-şi are
Sfârşitul în cuvântul
Lui ce-a făcut
Lumea prin cuvinte
Ca eu să devin
Un cuvânt al Lui.

5
Sufletul e la graniţa
Dintre lumea finită
De-aici şi lumea
Infinită ce-l aşteaptă
Şi sufletul este cel
Care aduce infinitul
Luminii în finitul
Lumii concrete de
Aici
Graniţa formei
Marchează legătura
Dintre ceva de acum
Cu ceva infinit din
Afară.

Victoria Duțu

• Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
• Contactați-ne oricând.
• Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
• Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!