Ochi plecaţi
Într-o zi, fără margini, când răsăritul se va opri în loc și se vor scrie încă Epistole, mă voi pleca peste gânduri și fapte, ca cel ce nu vrea să audă glas de ,,aramă sunătoare și chimval răsunător”.
Ieri am găsit un bătrân ce scotocea prin câteva plase goale. Nu știu ce căuta, ce ar fi putut găsi. Nu sunt curioasă din fire, dar ceea ce făcea el nu avea cum să nu te lase nedumerit.
Nu puteam să-i văd nici ochii. Ca și când s-ar fi strecurat pentru totdeauna în acele plase. Îi ținea mereu în jos, ca și când privirea lui, la fel de goală, nu mai putea să se ridice spre alți ochi.
Iubesc să-i privesc pe oameni în ochi; este atâta nemărginire în orice privire, atâtea taine, atâtea povești.
Câtă durere poate ascunde o privire plecată, gârbovită de suferință și sărăcie!
Sunt atât de ușor de găsit acești oameni, fără casă, fără familie, fără nume.
Privirea și numele lor sunt ascunse în zdrențe, pașii lor neputincioși rămân mereu în pantofi tociți, rupți, strâmți sau prea largi.
Mâinile lor murdare, pierdute, strigă, din când în când, spre sufletele trecătorilor, milă.
Dar acest bătrân nu voia bani. Nu și-a dat seama nici că umbra mea i s-a strecurat ușor în suflet. Nici că îmi doream o binecuvântare de la el, ca de la un preot.
Nu puteam să-i spun ceva. Nu reușeam decât să mă gândesc la săracii care, în fața lui Dumnezeu, nu sunt niciodată pierduți și singuri, căci El pune în inima lor, în fiecare zi, ospățul cel bogat al Duhului Sfânt.
Într-o zi fără margini, voi avea timp să caut acești oameni, înalți până la cer, cu răsărit în priviri.
Ei îmi vor pune în mână pomană și mă vor mângâia pe creștet. Se vor apleca spre mine și mă vor ajuta să trec, prin porțile milei, spre lumină.
30 octombrie 2022
- Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!