Dezvoltarea limbajului preşcolarilor în grădiniţă şi acasa
Prof. Buligioiu Anca Mihaela, Grădiniţa cu Program Normal Gârleşti, Gherceşti
Limbajul include, pe lângă vorbire şi ascultare, citirea şi scrierea, care se deprind în primii ani de şcoală. Distingerea sunetelor din silabele cuvintelor reprezintă primul pas spre însuşirea scrisului şi cititului. În clasa pregătitoare şi clasa I, dascălul este cel care îi dezvolta şcolarului auzul fonematic şi funcţiile aparatului fonator. Dar şi părinţii pot contribui la dezvoltarea limbajului printr-o comunicare atentă cu cel mic şi pronunţia clară şi corectă a cuvintelor, dar şi învăţarea şi scrierea alfabetului.
De fapt, dezvoltarea limbajului depinde în mare măsură de interacţiunea permanenta dintre copil şi adulţi, mama purtând un rol esenţial. Lipsa unei educaţii echilibrate şi a atenţiei acordate copilului restrâng stimularea verbală a acestuia, iar copilul va fi privat de elementele fonetice şi afective care contribuie la îmbogăţirea vocabularului. Astfel de situaţii se întâlnesc, cu precădere, în familiile dezorganizate sau în care cearta este la ordinea zilei.
Copiii au nevoie de modele. Ei învaţa de la ceilalţi, iar dacă dintr-un motiv sau altul nu beneficiază de un mediu favorabil dezvoltării, riscurile să dezvolte tulburări de limbaj sunt mult mai mari.
Sfaturi pentru părinţi
Comunicarea verbală în copilărie este foarte importantă, punându-şi amprenta asupra dezvoltării psihice ulterioare, influenţând ansamblul capacităţilor sociale şi chiar însuşirile personalităţii individului. Încă din perioada postnatală probabil obişnuiaţi să-i vorbiţi copilului. Vă amintiţi felul în care îi vorbeaţi? Ce tonalitate, ritm, intensitate a vocii? Ce stare aveaţi? Atunci poate era mai simplu, deoarece copilul doar ascultă. Acum poate că pune prea multe întrebări sau nu este atent, însă poate să îşi exprime nevoile şi dorinţele. Cum puteţi aduce în prezent starea de calm, relaxare, încredere pe care o aveaţi atunci? Încercaţi luându-l în braţe, privindul-l în ochi, de la nivelul lui, în timp ce-i vorbiţi, folosind construcţii şi cuvinte pe înţelesul copilului, intrând în jocurile lui.
Insuflaţi-i încredere că va depăşi dificultăţile cu care se confruntă. Priviţi-l cu aceeaşi dragoste cu care îl priveaţi în perioada în care învaţă să meargă şi uneori mai cădea. Fiţi alături de el pentru a-l susţine”.
În grădiniță, la centrul „Bibliotecă”, copiii desfăşoară activităţi din sfera limbajului şi a comunicării, un centru foarte important, având în vedere următoarele aspecte:
ü Se dezvoltǎ înţelegerea simbolurilor (imagini şi litere care reprezintă cuvântul vorbit), contactul cu mesajul scris în diversele sale forme de exprimare: imagini, cuvinte, simboluri ;
ü Se îmbogăţesc cunoştinţele despre lume şi îşi extind vocabularul;
ü Se dezvoltǎ cursivitatea, coerenţa exprimării, capacitatea de relatare a evenimentelor, de povestire, de recitare de poezii, de compunere de poezii sau ghicitori, de creare de poveşti noi după diverse imagini;
ü Se încurajează dorinţa copilului de a citi (imagini);
ü Se dezvoltǎ imaginaţia prin povestiri şi repovestiri, convorbiri, crearea de cărticele, jocuri de rol sau dramatizări;
ü Se cultivă interesul şi respectul faţǎ de carte.
ü Centrul de activitate bibliotecǎ se stabileşte într-un colţ cât mai intim şi relaxant, mai departe de centrele active (Construcţii, Nisip şi Apă).
Este foarte important să sprijinim dezvoltarea copilului în acest centru având în vedere următoarele aspecte:
v poziţia confortabilă a copiilor pe perniţe în jurul educatoarei;
v să folosim o voce caldă, expresivǎ, un ritm adecvat;
v să folosim ilustraţii pe care copiii le vor comenta;
v să-i stimulăm copiii să asculte activ, nu doar pasiv, încurajându-i să continue povestea, să gândească în mod critic, să vină cu soluţii noi.
În acest centru se exersează îndeosebi limbajul, contactul cu mesajul scris în diversele sale forme (imagini, simboluri, cuvinte), dar şi deprinderi de exprimare în scris. O cerinţǎ importantă este aceea de a deprinde copiii să utilizeze cu grijă materialele puse la dispoziţie, de a li se cultivă sentimente de preţuire faţǎ de carte şi de autorul acesteia. La grupele mări/pregătitoare, copiii pot scrie etichete, completează fişe de lectură, pot scrie poezii scurte, pot ilustra paginile pe care le pot capsa pentru a realiza cărticele. Efortul personal îi face să preţuiască şi mai mult cărţile. Este necesar să schimbe periodic cărţile din bibliotecă, să mergem cât mai des în acest centru, să stăm lângă copii, să le citim, să răsfoim împreunǎ cărţi. Dacă noi, educatoarele, manifestǎm plăcere pentru lecturǎ şi copiii vor dovedi interes sporit pentru bibliotecă. Tot aici vom desfăşura unele jocuri-dramatizări, aceasta urmând în mod firesc lecturii, repovestirilor. Cu ajutorul câtorva măşti, ecusoane reprezentând diferite personaje sau costume simple (pelerine divers colorate), copiii pot interpreta roluri din basmele şi poveştile îndrăgite.
Bibliografie:
BOJIN Alexandru – Îndrumări metodice privind studierea limbii şi literaturii (colectiv) române în şcoală – E.D.P., Bucureşti, 1980
CERGHIT Ioan – Metode de învăţământ – E.D.P., Bucureşti, 1982
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ