Precizări legate de filarmonici și de teatre

Câteva precizări legate de filarmonici și de teatre: așa cum văd eu lucrurile, normarea activității personalului angajat trebuie să vizeze două segmente:

• unul, cel administrativ, la care se impune o prezență de 8 ore zilnic, conform codului muncii
• celalalt, artistic, care poate fi normat într-un număr de ore zilnic, repetiții cu dirijorul / regizorul, restul, studiu individual.

Legat de munca artiștilor, primul și singurul criteriu trebuie sa fie acela al finalității actului artistic pe scena. Artistul își dă proba muncii lunare, competent/ incompetent, în SPECTACOL, nu semnând condici.

Este de datoria managerului să aleagă prin planul stagional acel repertoriu cu care să pună în valoare fiecare artist angajat și să nu ruleze doar un număr limitat de artiști din totalul celor angajați.

În momentul în care ai pe „xulescu” artist local, care are nevoie de – nu 8 ore zilnic – ci, poate mai mult de atât, nu există nicio problemă de condică.

Ce faci atunci când din distribuție face parte un Florin Piersic – sa spunem – care a jucat acel rol de 1000 de ori, îl visează și nu are nevoie decât de repetițiile minime pt a intra în viziunea interpretativă a regizorului? Acela nu poate fi normat și DA, vine doar de 5 ori pe an și ar trebui sa ia salariu chiar mai mare pentru că are valoare, experiență și umple sala.

Acesta visează,se plimba, „se umple” spiritual, se încarcă pentru a da totul într-un rol pe care îl joacă o suta oară.

Înregimentările nu fac bine în instituții de acest tip. Există, trebuie să existe rigoare, disciplina dar pornind de la altfel de abordări.

Arta înseamnă rigoare neincorsetata, libertate asumată cu disciplina. Nu ucideți visul! Nu omorâți copilul din artiști! Maria-Sa PUBLICUL simte, înțelege și reacționează pe măsură!

de Florin Berculescu

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ