Retrospectivă culturală: Când scrii o carte…

                     Erik Satie sau posibil îndreptar muzicologic

Cuvânt  înainte

      Poate că surprinde cuvântul ÎNDREPTAR  într-un domeniu în care au existat şi continuă să existe creaţii în faţa cărora noi, trăitorii spaţiului incert, trebuie să ne înclinăm. Prezenţa avangardistului Érik Satie în Impresionismul muzical francez, ne redimensionează noţiunile; începem să înţelegem diletantismul, nu ca pe o nepricepere ambiţioasă, ci ca pe începutul unui exerciţiu de iubire prin care acceptăm înnoirile ca pe întrupări ale aceluiaşi suflet. Chiar dacă italienii îşi revendică etimologia (delecto, delectare – a se distra), originea cuvântului rămâne totuşi, latinescul dilectio – dilectionis – iubire. Sinonimul său, amatorismul, poartă  aceeaşi istorie fixată a iubirii: amo-amare. Tot iubirea e calea spre înţelepciune în  fileo-sofia.  Alfred Érik Leslie-Satie, Érik Satie,se naşte la 17 mai 1866, în Normandia, la Honfleur. Situat pe malul  de sud al estuarului Senei, Honfleur este o avangardă a evenimentelor moderniste de la interferenţa secolelor XIX-XX. Eugène-Louis Boudin (1824 – 1898), pictor al peisajelor marine, va aduna în jurul său  pe Gustave Courbet, Claude Monet, formând Şcoala de la Honfleur, precursoare a impresionismului francez. Tatăl, normand, era agent maritim. Mama, de origine scoţiană, se stinge din viaţă când Érik avea 6 ani. Primele lecţii de pian le primeşte de la organistul locului. Tatăl se recăsătoreşte cu o tânără profesoară de pian care îi decide înscrierea la Conservator în 1879. După doi ani este exclus şi readmis în 1885. Acum începe aventura celui care a influenţat Impresionismul muzical, cel care prin libertatea expresiei sale artistice a militat pentru libertate; creaţia sa este cronica muzicală a modernităţii. A citi epoca în creaţia lui Satie, înseamnă a-i înţelege diletantismul ca pe un gest de supravieţuire şi ca pe un exerciţiu de creaţie. Satie are harul de a te contamina cu spiritul avangardei şi de a-ţi induce neliniştea căutării; nedefinitul creaţiei sale determină o percepţie multiplă, pentru care considerăm potrivit termenul de avangardism perceptual. Satie este avangardist pentru că e diletant şi e diletant pentru că este avangardist. Prezenţa lui Satie este un joc iniţiatic pentru deprinderea seriozităţii. Diletantismul său este o copilărie a spiritului care poate avea cruzimea necunoaşterii sau candoarea începutului. Ce alegem?  De noi depinde! Iubirea ca ÎNDREPTAR nu prisoseşte niciodată.                                                                                          

Prof. Dr. Mihaela Sanda Popescu, 4 martie 2014

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator – Nihil Sine Deo – PRESĂ LIBERĂ