Cum a apărut Haplea, în „Dimineața copiilor”

Pe 18 februarie 1924, vedea lumina tiparului revista care a contribuit la culturalizarea unei întregi generaţii de copii în perioada interbelică.

În acea zi de duminică, îmbrăcaţi subţire şi scoţând aburi pe gură, arată cei de la „Adevărul”, micii vânzători ambulanţi de ziare din București, dar și din alte orașe ale țării, nu mai strigau doar titlurile ziarelor „Adeverul” şi „Dimineaţa”, ci şi pe acela al unei noi publicaţii, destinate celor mici, „Dimineaţa Copiilor”.

Revista avea 16 pagini şi conţinea un roman în serial scris de N. Batzaria, „Suflete de viteji”, povestiri, fabule şi poezii compuse de diverşi autori şi cel puţin câte o ilustraţie pe fiecare pagină, desenată de Marin Iordache (care va semna mai târziu Marin Iorda). În fiecare număr o pagină este rezervată povestirilor în imagini (benzilor desenate) şi chiar din primul apare o scurtă BD de Iorda, Pescarul şi vânătorul. Revista „Dimineaţa Copiilor”, a contribuit la culturalizarea unei întregi generaţii de copii în perioada interbelică.

Mai existaseră reviste pentru copii până la acea dată, „Revista copiilor şi a Tinerimii”, „Amicul Copiilor”, „Lumea Copiilor” etc. dar niciuna nu rezistase prea mult pe piaţă, din cauza difuzării deficitare, dar şi datorită faptului că editorii lor erau persoane fizice sau mici edituri, fără anvergură financiară.

În paginile ei vor publica scriitori pentru copii, Petre Dulfu,Theodor Speranţa, Teodor Castrişanu, Lia Hârsu, graficieni talentaţi, precum Dem Demetrescu, caricaturistul Dragos, C Benedek, Anatol Sirin, Victor Ion Popa (da, chiar el, dramaturgul V. I. Popa, care a semnat mai multe coperte frumoase ale revistei) şi mai ales Marin Iorda, cel mai important creator de benzi desenate din perioada interbelică.

Printre multele merite ale acestei publicaţii, poate cel mai important a fost că a permis genialului tandem N. Batzaria / Marin Iorda să dea naştere celui mai cunoscut personaj de benzi desenate din România: nemuritorul Haplea.

„ Haplea e, după cum îl arată numele,… un Haplea. Cam ce ar putea însemna acest cuvânt? Că omul este un prost, un nerod şi un lesne încrezător. E… şi nu prea e aşa. Fiindcă Haplea nu e un nerod de rând, nici un prost sadea. De multe ori, dacă înţelege anapoda unele lucruri, nu-i de vină el, ci acei cu care trebuie să stea de vorbă. Şi când înţelege pe dos anumite vorbe sau întâmplări, vina n`o poartă mintea lui, pe care nu i-o bănuiesc prea săracă, ci tocmai o isteţime neaşteptată, ce-l face să se ducă cu gândul mai departe decât ceilalţi muritori. Şi cu toate acestea, uneori, este uluitor de simplu în ce face şi ce spune. Şi simplitatea lui porneşte din aceia că are un suflet neasemuit de bun şi de cinstit. Încrezător în oameni, în gândurile şi sufletele lor, el nu le pune la îndoială nici vorbele. […] Cinstit în gânduri şi fapte, el nu-i crede nici pe ceilalţi oameni răi sau vicleni”, scrie Marin Iorda.

De fapt, trăgându-şi seva direct din Caragiale, Haplea este prototipul românului obişnuit, în egală măsură naiv şi „dăştept”, fraier şi şmecher, fricos şi curajos. Şi astăzi, la aproape 90 de ani de la naşterea sa, îl întâlnim în fiecare zi pe stradă şi chiar îl vedem în oglindă, atunci când suntem sinceri cu noi înşine.

Foto: „Dimineața copiilor” în anul 1941.

Revista de cultură și istorie „Restitutio”

MAGAZIN CRITIC – ziar de orientare conservatoare. Contează pe ȘTIRI ce contează