(R) CRITICA LUI MARX CU PRIVIRE LA CAPITALISM

         Transpunând în plan politic conceptul de libertate, Marx aprecia că acesta constă în transformarea statului dintr-un organism situat deasupra societăţii într-unul cu totul subordonativ.[1]  Expresia folosită de Marx pentru a sublinia subordonarea statului de către societate avea în vedere – în stilul publicist al autorului – faptul că, statul este dominat de oameni emancipaţi politic, adică de oameni care stăpânesc pârghiile guvernării, participă la exercitarea puterii, oameni ale căror năzuinţe şi interese sunt asigurate de stat. Revendicate doctrinar de la „învăţătura marxist-leninistă” regimurile politice autoritare comuniste nu au reuşit niciodată să subordoneze statul societăţii civile şi nici nu şi-a propus, în realitate, acest scop. În general în categoria regimurilor totalitare sunt grupate atât regimurile fasciste, cât şi regimurile comuniste. Cuprinderea acestora într-o singură categorie este justificată până la un punct, argumente în acest sens fiind: anularea sau diminuarea substanţială a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, lichidarea opoziţiei şi a adversarilor politici, manipularea opiniei publice prin discursul ideologic demagogic, impunerea unei doctrine oficiale, întărirea aparatului represiv, etc.[2]. Între regimurile fasciste şi comuniste sunt, însă şi deosebiri importante, în ceea ce priveşte baza economică şi chiar caracterul represiunii politice. În regimurile politice comuniste, baza economică a puterii o constituie relaţiile de producţie, întemeiate pe proprietatea statului asupra celor mai importante mijloace de producţie.[3] Deşi era un om critic declarat al capitalismului, Marx admitea că acesta a fost la un moment dat o forţă progresistă şi chiar radicală. „Burghezia a jucat, în istorie, un rol extrem de revoluţionar.” În faza sa timpurie, spunea el, capitalismul a îndeplinit trei funcţii importante şi progresiste din punct de vedere istoric.[4] Mai întâi, în perioada feudală târzie negustorii capitalişti au grăbit sfârşitul feudalismului prin înlăturarea barierelor comerciale şi prin deschiderea de noi drumuri comerciale spre Africa şi Orient. Ei au avut de asemenea un rol intermediar în descoperirea Lumii Noi. Columb, la urma urmei, nu căuta America, ci un drum mai scurt pe care să aducă ceai, mătăsuri şi mirodenii din Indiile Orientale. Regi şi aristocraţi se trezeau adesea îndatoraţi noilor negustori capitalişti foarte bogaţi care făceau presiuni pentru concesii legale şi politice în favoarea lor. Capitalismul a fost o forţă progresistă şi dintr-un al doilea punct de vedere. El a făcut fiinţele omeneşti să fie stăpâne asupra naturii. Capitalismul „a fost primul [sistem economic] care a arătat ce poate realiza activitatea omului. El a înfăptuit minuni care depăşesc de departe piramidele egiptene, apeductele romane şi catedralele gotice; el a condus expediţii ce umbresc toate fostele exoduri ale popoarelor şi cruciaţilor”. În strânsă legătură cu acestea, un al treilea punct de vedere din care capitalismul s-a dovedit a fi o forţă progresistă rezidă în nevoile sale de inovare şi schimbare. Pentru a rămâne profitabilă, industria trebuie să aibă maşini noi şi mai ales eficiente. Aceste schimbări în cadrul forţelor material de producţie generează schimbări în relaţiile sociale de producţie şi prin acestea în societatea mai largă. Marx pretinde că sistemul capitalist este demodat. Deşi a fost cândva progresist, capitalismul a depăşit ca durată utilitatea sa şi trebuie acum înlăturat. După cum adolescenţa pregăteşte calea către maturitate, tot astfel, susţine Marx, capitalismul a pregătit calea pentru o formă de societate încă şi mai înaltă şi liberă – societatea comunistă. În al doilea rând Marx consideră ca sistemul capitalist creează alienare. Conceptul de alienare sau de înstrăinare a apărut pe larg în filozofia hegeliană a istoriei. În al treilea rând, Marx afirmă că sistemul capitalist este autosubversiv. Modul de operare al sistemului capitalist are o logică ironică ce îi ţine pe toţi-inclusiv pe capitalişti-în ghearele sale. Ea îl împiedică pe capitalist să devină o persoană umană pe deplin realizată, bună şi grijulie şi face din el, în schimb, o maşină de calcul rece şi împietrită. Marx susţine că sistemul capitalist a creat condiţiile şi a dezlegat forţele care într-o zi îl vor distruge. Capitalismul şi-a creat mai cu seamă proprii gropari prin crearea unei clase – proletariatul – cu interese implacabil opuse intereselor sale; o clasă care are totul de câştigat şi nimic de pierdut prin revolta împotriva burgheziei conducătoare. Şi totuşi, în mod ironic, tocmai burghezia este responsabilă pentru propria ei prăbuşire. Deoarece tocmai ea i-a pus pe muncitori la olaltă de la început şi i-a învăţat apoi să se amestece şi să coopereze pentru producerea bunurilor. Muncitorii vor reuşi la un moment dat să gândească despre ei înşişi ca despre o clasă unită prin interese comune şi cu un duşman comun, burghezia. Ei vor face atunci o revoluţie care ca răsturna capitalismul şi va duce poate la crearea unei societăţi comuniste fără clase.[5]

18 februarie 2014

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo