(R) Școala neoplatonică siriană și ateniană – fragment
Palatul Regal Bruxelles
1. Școala neoplatonică siriană
Școala aceasta este reprezentată de Jamblichos din Chalchis (cca. 330 d.Hr.), un elev al lui Porphirius, cunoscut fiindcă a pus filozofia cu totul în slujba cultului păgân. El caută să justifice oo sumedenie de superstiții. În concepția lui un rol important îl joacă mistica pitagoreică a numerelor și nu filozofia platonică. În sistemul lui Jamblichos se regăsesc toate zeitățile păgâne ale tuturor poparelor orientale, afară de Dumnezeul creștin, pe care acesta le divinizează, în chip fantastic. Elevii lui Jamblichos au fost Aedesius, Christantius, Maximus, Eusebius, Sopate, Iulian Apostatul (împărat roman 361-363) și Sallustius. Toți aceștia n-au contribuit cu nimic la progresul filozofiei, ocupându-se mai mult cu practici teurgice și superstiții, decât cu filozofia. Numai Teodorus din Asine, un elev mai bătrân al lui Jamblichos, s-a străduit să dezvolte sistemul profesorului său. Cu scăderea interesului pentru filozofie, a crescut divinizarea fără margini a șefului școlii, Plotin, cât și a lui Porfirius, cât și Jamblichos. Ultima aparație neoplatonică din școala siriană a fost Hypatia. Ea a avut un elev, Synesius din Cyrene care a încercat să unească concepția filozofică a hypatiei cu creștinismul.[1]
2. Școala neoplatonică ateniană: Proclus
După nereușita încercare de a combate creștinismul și de a reînnoi cultele păgâne, filozofii neoplatonici au părăsit speculațiile teosofice și au început să se ocupe de problemele științifice și mai ales cu studiul și comentarea dialogurilor platonice și aristotelice. Școlii neoplatonice ateniene îi aparțin: Plutarh din Atena, Proclus (410-485), și Sirianus. Proclus este cel mai important dintre neoplatonicii târzii și are meritul de a fi sistematizat întreaga masă de cunoștințe filozofice de până la el, lucru pentru care a și fost numit ʺscolasticulʺ între filozofii greci.
Alți reprezentanți ai aceste școli: Marinius Ascrepiodotus Ammonius, Isiodorus și Hegias, toți elevi ai lui Proclus, Damascius, ultimul conducător al școlii neoplatonice din Atena până în 529 când școala a fost închisă în urma unui edict al împăratului Iustinian, prin care se interzicea învățământul filozofic în Atena. Evoluția are la Proclus o linie suitoare și alta coborâtoare. Ființa originară este Unitatea ce fundamentează totul, Binele originar, care condiționează totul ceea ce este bun, cea dintâi cauza a întregii existențe. Este cauza secretă de neexprimat și de neînțeles a totul, care produce totul și către care se întoarce totul. Ea poate fi determinată numai analogic, căci ea este deasupra oricărei afirmații și a oricărei negații, de aceea nici conceptul de unitate nu exprimă esența ei în mod adecvat, fiindcă ea este și deasupra oricărei unități și nici conceptele de Bine și Cauză; ea este ʺanetios etionʺ. Din această ființă originară nu mai emană alta lume intangibilă – ca la Plotin – nici a doua mai inferioară – ca la Jamblichos – ci mulțime de unități (enades), care sunt deasupra existenței, deasupra vieții, deasupra rațiunii și deasupra oricărei cunoașteri. Materia este indiferentă axiologic, ea nu este nici bună, nici rea, ea este originea necesității naturale. Întrucât aceasta este formată de către Demiurg după imaginile originare ideale, acestea devin forme imanente în ea. Proclus repetă aici idei plotinice. Elevii lui n-au fost tot atât de influenți ca profesorul lor. Noi amintim aici pe savantul Simplicius și Olimpodor cel tânăr care au fost comentatori harnici ai lui Platon și Aristotel, cât și pe Marinos, Asclepiodotos, Zenodotos, Hegias, Hermeias și Damascios. Sub conducerea lui Marinius, Școala din Atena a decăzut cu totul. Înre anii 531-532 Damascios, Simlicius din Cilicia și încă cinci neoplatonici (Digense, Hermas din Fenicia, Isiodor din Gaza, Eulamius din Frigia, Priscianus) s-au exilat în Persia, unde au nădăjduit să se bucure de toată libertatea. Însă înșelându-se, s-au reîntors în Atena, unde nu li s-a mai permis să se ocupe cu filosofia. Dar subliniem faptul că niciodată nu s-a stins în Grecia interesul pentru filosofie. Din păcate filosofia antică a apus cu totul.[2]
9 martie 2014
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!