(R) Valoarea tăriei sau bărbăţiei.
![](https://magazincritic.ro/wp-content/uploads/2014/02/S6301099-e1682501409454-1024x676.jpg)
Foto: magazincritic.ro
Prin tărie se poate înţelege în sens larg căutarea permanentă a binelui de către om şi realizarea lui. Din acest punct de vedere tăria nu există prin sine însăşi ci este rezultatul altei virtuţi, indicând în acelaşi timp şi faptul că o virtute dobândită de om are nevoie să fie păstrată şi omul să persevereze în ea. Astfel tăria este o virtute- valoare etică ce întăreşte virtuţile dobândite de om mai ales în perioadele grele ale vieţii sale. Obiectul acestei virtuţi este acela de a îndrăzni a face binele permanent chiar şi în momente de primejdie şi în mijlocul suferinţelor, lucru care reflectă caracterul fiecărui om în parte. Omul politic care doreşte să fie moral şi apreciat de către compatrioţii săi trebuie să dovedească tărie de caracter. Tăria înfrânează apetitul irascibil din comportamentul omului politic indicând totodată norma morală a minţii sănătoase. Tăria se raportează la sinele omului, nu la ceilalţi. Ea este dovedită de omul politic în primejdii şi cazuri extreme cum ar fi războaiele, crizele politice, bolile etc. Opus acestei valori stau următoarele vicii, prin defect, lipsa de frică, când aceasta trebuie luată în considerare iar în exces nepăsarea şi laşitatea. Subvalori incluse în tărie se pot considera: mărinimia, strălucirea sufletească (magnificienţa), răbdarea, perseverenţa, etc. Din punct de vedere creştin au dat dovadă de tărie martirii care au suferit şi au fost ucişi pentru mărturisirea lor în Hristos şi sfinţii care au răbdat ispitele demonilor şi ale oamenilor[1].
Valoarea cumpătării are legătură cu două funcţii ale sufletului şi anume cu irascibilitatea pe care o îmblânzeşte şi pofta (gastrică, erotică, tactilă…) pe care o anihilează. Ca obiect această virtute valoare încearcă să pună stăpânire pe afectele iraţionale ce vin din sufletul omului. Cumpătarea are legătură şi cu conservarea individuală, a speciei, a propagării omului prin respectarea legilor de conduită lăsate de Dumnezeu pentru ca omul să fie sănătos la nivel individual. Din punct de vedere politic celui care guvernează şi se află la cârma ţării această valoare îi este indispensabilă. Vicii opuse cumpătării sunt insensibilitatea prin defect şi necumpătarea prin exces. Dintre subvalorile cumpătării se pot aminti pudoarea sau ruşinea, onestitatea, temperanţa, sobrietatea, abstinenţa, uneori dusă până la castitate[2].
Bărbăţia sau curajul este însuşirea sufletească a creştinului de a-şi împlini cu statornicie îndatoririle sale şi a înfrunta cu hotărâre toate greutăţile şi primejdiile vieţii. Ea se arata deci că tărie sufletească de a împlini cuvântul Sfintei Evanghelii în viaţă, căci tăria sufletească este necesară atât pentru înfruntarea suferinţelor trupeşti, cât şi celor morale. Lupta împotriva ispitelor se duce cu puterea bărbăţiei creştine. Sfântul Apostol Pavel spune: „Fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi intru puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (Efes. 6, 10-11). [3] Prezenţa aceasta a lui Hristos, ca forţă nevăzută, o indică Sfinţii Părinţi Marcu Ascetul şi Maxim Mărturisitorul, când spun că Hristos este fiinţa virtuţilor. Dacă virtutea înseamnă bărbăţie, tărie, iar fiinţa acestei tării este Hristos, evident că în asceza noastră lucrează forţa lui Hristos. În cursul ascezei se suprimă prin stăruinţă îndelungată deprinderile vicioase şi se sădesc în fire deprinderi virtuoase. Şi trebuie multă tenacitate pentru a împiedica obişnuinţa să răsară din nou şi pentru a consolida noile deprinderi bune.[4] „(…) bărbăţia, ca deprindere de a se mişca şi activa viaţa naturală cea după duh şi de a strămuta mişcarea neîncetată din suflet în jurul lui Dumnezeu.”[5]
23 martie 2014
[1] Lazăr I. Iulian Radu, Op.Cit., Ad. Franck, La morale pour tous, Paris, 1884, pp. 505-508;
[2] Idem, apud, Aloisie L. Tautu, 1931, op. Cit., p.222;
[3] Interviu cu: Pr. Dr. Chirilă Ioan, Op. Cit,
[4] Apud, Ziarul Lumina, iulie 2007
[5] Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83, în PSB, vol. 80, p. 217
- Suntem cenzurați online/pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând.
- Dacă apreciați munca noastră, vă invităm să dați un ,,Like” și să distribuiți pagina de Facebook (conținut exclusiv).
- Pentru o presă independentă, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!