(R) Testamentul politic a lui Nicolae Iorga (7)
Omul preistoric / magazincritic.ro
„Aceasta nu înseamnă însă că la noi concepţia de organizare nu mergea mai departe decât viaţa satului, decât obştea văii şi decât confederaţia unei «ţeri», unitatea imediat superioară «judeţului». Domnul a rămas totdeauna în minţile alor noştri, dar el a fost, după străvechiul înţeles roman al lui dominus, împăratul el însuşi. A trebuit o revoluţie, cea mai însemnată din sufletul naţional, la masele populare româneşti şi la căpeteniile abea desfăcute din mijlocul lor pentru a se preface ceea ce era, după amintirile antice, o autoritate într-o realitate, într-una teritorială care era şi naţională, – legături ce caracterizează epoca modernă –, creindu-se astfel domnia a toată Ţara Românească de pe la 1300 desigur, dar poate încă de la 1240, căci de aceea se pare că i se spune în diploma menţionată mai sus a lui Seneslav: «Olacus», adică «românul», titlu pe care nu-l au nici Ioan, nici Farcaş. Ideea unităţii naţionale – fără un amestec de feudalitate, pentru care lipseau aici legăturile istorice şi dispoziţiile de spirit, stările sufleteşti corespunzătoare –, n-a putut fi împrumutată pe de-a-ntregul de la vecini, cei din Balcani fiind stăpâniţi de visul imperial roman al ţarilor slavi, iar cei de peste munţi având pentru regii lor, foşti voievozi de modă slavă, modelul carolingian din Apus, cu binecuvântarea, indispensabilă, de la papa. Totuşi atacurile ungureşti, încălcările regilor arpadieni, au trebuit să influenţeze în sensul unei grupări, necesare, de puteri. Şi, oricum, atacului venind de la Coroana unică a Sfântului Ştefan, a trebuit să se simtă nevoia de a i se opune şi dincoace o singură coroană, aceea pe care reprezentările iconografice din bisericile noastre o poartă domnii de calitate politică imperială”(13).
25 mai 2014
- Radu Mihai CRIŞAN, Nicolae IORGA. TOTUL PENTRU HRISTOS!, Ed. Cartea Universitară, București 2006, p. 18-19
_______________________________________
13. Nicolae Iorga, Cele dintâi cristalizări de stat ale românilor, Comunicaţie făcută la Academia Română, Publicat în Revista Istorică, V, 1919, 1-2, pp. 103-113, Textul se regăseşte în [S.E.M.R.], pag. 43
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo