Izvoarele Evangheliei de la Luca (R)

    Fără nicio îndoială primul şi principalul izvor al Evangheliei a treia este Evanghelia de la Marcu. Luca a urmat îndeaproape chiar şi planul Evangheliei de la Marcu, operând însă câteva schimbări mai importante: o omisiune (Mc. 6, 45 – 8, 26) şi două adaosuri (Lc. 6, 20 – 8, 3) şi mai ales o secţiune de aproape nouă capitole pe care o constituie, cuprinzând istorisiri grupate pe parcursul călătoriei Domnului spre Ierusalim) (Lc. 9, 51 – 18, 18).

Sf. Ev. Luca a folosit, de asemenea, o traducere greacă a Evangheliei aramaice de la Matei (existau, probabil, mai multe traduceri, căci Papias ne spune că fiecare o traducea cum putea). Unele diferenţe în raport cu Marcu provin din folosirea acestei traduceri.

Sf. Ev. Luca a mai folosit şi un al treilea izvor, nu mai puţin important decât celelalte, din care a luat mai ales materialele din lunga secţiune 9, 51 – 18, 14, care nu are paralelă la Marcu. Aceste materiale există în bună parte şi la Matei, dar dispuse în mod diferit. Singura explicaţie este că Sfinţii Ev. Matei şi Luca au avut la dispoziţie un izvor pe care l-au folosit amândoi (de aceea, acest izvor necunoscut este numit de specialişti „izvorul comun”), dar în mod independent unul de altul. Pe lângă acestea, Sf. Ev. Luca a folosit din plin roadele cercetărilor sale personale. În prolog, el ne spune că a „urmărit toate cu de-amănuntul” (1, 3), de la cei care „le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului” (1, 2).

Aşa cum spuneam, a putut întreprinde această lucrare de cercetare mai ales în timpul celor doi ani cât Sf. Ap. Pavel a stat închis la Cezareea (58 – 60). Pentru primele două capitole, informaţiile i-au parvenit desigur – direct sau indirect – de la Maica Domnului, despre care Sf. Ev. Luca ne şi spune că păstra în inima ei minunatele revelaţii cu privire la Pruncul Iisus (2, 19-51). De altfel, o tradiţie – consemnată de Theodorus (sec. VI) – ne spune că Sf. Ev. Luca, fiind şi pictor, a pictat prima icoană a Maicii Domnului. În cele două cărţi ale Sf. Ev. Luca găsim nenumărate locuri din care rezultă cu claritate roadele cercetării sale (calitatea sa de învăţător până la Roma, începând din toamna anului 60 – o adevărată odisee apostolică – constituie încă o bună perioadă de cunoaştere pe viu şi înţelegere a evenimentelor de la acea vreme, vezi F.A., cap. 27-28).[1]

ARHID. DRD. BOGDAN-FLORIN M. CHIRILUŢĂ, 23 ianuarie 2014

Pentru o presă întru adevăr, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.