A fost industria românească doar „un morman de fiare vechi”?

Nicolae Ceușescu și Elena Ceaușescu - Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței din Sighet

S-a reaprins discuția despre „industria lui Ceaușescu”. Pornind de la un interviu recent, au reapărut contradicțiile pe subiectul acesta.

Ceea ce vreau să explic mai jos este motivația reală pentru care unii oameni suspectați de inteligență proliferează în continuare minciuni sfruntate precum : „toată industria lui Ceaușescu era praf”, „industria producea numai rebuturi” și eternul „industria era un morman de fiare vechi”.

În primul rând, nu era industria lui Ceaușescu. Era industria României. A țării. Construită cu banii și sudoarea părinților și bunicilor noștri. Asta ar fi prima eroare.

A doua greșeală e să pui ștampila de „eșuat” pe o întreagă industrie, complexă și diversificată. E ca și cum ai spune că „toți românii sunt hoți” sau „toți germanii sunt naziști”.

Eu nu spun aici că toată industria construită înainte de 89 era profitabilă și necesară. Nu, spun însă că erau destul de multe ramuri industriale care funcționau și care, drept dovadă, au fost valorificate  – a se citi cumpărate de străini – după 1990.

Cum să spui că industria României producea numai rebuturi, când ai o mulțime de contra exemple?

Știați că pasajul Obor, inaugurat în 1979, a fost construit numai de specialiști români și de firme românești, folosindu-se în mare parte, materiale produse în România?  Câte industrii au contribuit la realizarea acestui pasaj, construit în doar 15 luni și care a rezistat, în forma originală, fără defecțiuni, timp de 30 de ani?

Să mai vorbim de rețeaua de cale ferată, care rezistă, iată, în ciuda tuturor tentativelor de după 1990 de a o distruge? Dar de rețeaua de electrificare, „valorificată” apoi prin vânzare către alte state, care ne taxează acum pentru folosirea a ceea ce noi am plătit pentru a se construi?

Un alt exemplu este Dacia. Fără uzinele Dacia și acel început – toate începuturile sunt grele – mai aveam azi ce vinde după 90 și cu ce ne lăuda în Europa? Răspunsul este nu.

Păi mai importam azi, 70% din mâncarea procesată, dacă nu închideam industria procesatoare?

Cel mai grăitor exemplu este industria petro-chimică. Dintr-o industrie cu o tradiție de peste un secol, am ajuns la situația jenantă în care jumătate din deficitul uriaș al României este cauzat de importul de…produse chimice! Dacă și analiști sau instituții media fanatic pro-occidentale spun că este rău că am distrus industria petrochimică, cum mai poți veni acum să susții că „industria (în integralitatea ei) era un eșec”? Integral pe: R3Media

de Mihai Șomănescu


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns