În urmă cu 90 de ani, Târgu Jiul era în sărbătoare! Solemnitatea decorării orașului cu Medalia „Virtutea Militară de Război”, clasa I, în ziua de 7 octombrie 1933.
Carol al II lea
Vă prezentăm astăzi patru dintre documentele păstrate în arhivele de la București și Târgu Jiu care au legătură cu acest eveniment.
În vara anului 1933, Regele Carol al II-lea acorda Medalia „Virtutea Militară de Război”, clasa I, orașelor Mărășești, Târgu Jiu, Iași, Târgu Ocna și localităților Mărăști și Grăzești. În decretul de conferire a înaltei distincții orașului Târgu-Jiu, semnat în data de 3 august 1933, se arăta că aceasta a fost oferită „pentru unitatea de simțire, pentru sacrificiul și curajul deosebit de care a dat dovadă populația acestui oraș care a luptat alături cu trupele, înfruntând năvala inamicului pe Valea Jiului”, în timpul Primului Război Mondial.
Pe 7 octombrie 1933, Regele Carol al II-lea, alături de A.S.R. Principele Nicolae, primul-ministru Vaida-Voevod, gen. Samsonovici, ministrul Apărării Naționale, Gheorghe Tătărescu, gen. Ilasievici, Mareșalul Curții, col. Râmniceanu, comandor Fundățeanu, maiorii Mihăilescu și Urdăreanu, adjutanți regali, gen. Sichitiu, prefecții de Gorj, Dolj, Vâlcea și Mehedinți, primarii Craiovei și Turnu Severin, participa la Târgu Jiu la decorarea orașului cu Medalia „Virtutea Militară de Război”, clasa I.
Iată cum a fost relatat evenimentul în presa vremii: „Liniștitului nostru oraș i-a fost dat, zilele trecute, să trăiască clipe de nespusă înălțare spiritual. Regele țării, nădeldea de mai binea acestui neam obidit, a coborât de pe Tronul său și a venit pe malul Jiului, acolo unde cu 17 ani în urmă bubuiau tunurile și clănțăneau a moarte mitralierele, a venit să cinstească acest oraș cu semnul eroismului. După Mărășești, orașul nostrum a fost al doilea care s-a bucurat de această mare cinste. Desi vestea înaltei vizite a fost cunoscută populațiunii doar cu trei-patru zile înainte, totuși a fost destul timp ca orașul să-și poată îmbrăca haina de sărbătoare. Curățit – ca niciodată – împodobit cu flori și verdeață, într-o zi caldă de toamnă dulce, Tg-Jiul nostrum își schimbase cu totul fața, în ziua de 7 c. în așteptarea înalților oaspeți. Tricolorul fâlfâia bogat pe toate casele și pe străzile principale ale urbei. În fața mormântului Eroinei Neamului, Ecaterina Teodoroiu, oficialitatea a înălțat o tribună, frumos împodobită cu verdeață și tricolor, pe al cărei frontispiciu, sub coroana regală, sta scris <<Trăiască M.S. Regele>>” (ziarul Dimineața, din 9 octombrie 1933).
Dintr-un afiș păstrat în fondurile arhivei de la Târgu Jiu aflăm că regele, împreună cu Guvernul și Curtea aveau să sosească în gara locală, la ora 11.00, fiind primit de Primarul Orașului, Prefectul Județului și Comandantul Garnizoanei cu tradiționala pâine și sare. De aici, cortegiul avea să pornească „în frunte cu M.S. Regele spre piața Primariei orașului, parcurgând bulevardul I.C. Brătianu, Str. Unirei și calea Victoriei, salutat fiind de școli și public. Pe tot acest parcurs, se vor înșirui toate școlile din oraș și județ, pe ambele trotuare, în față; iar publicul va ocupa locul liber din spatele lor. (…) Ținuta: pentru militari, de campanie; pentru civili, jacheta; doamnele și domnișoarele sunt rugate a purta Costume naționale.”
Cu prilejul decorării orașului Târgu Jiu, Regele Carol al II-lea a rostit un emoționant discurs, păstrat în arhivele naționale, dactilografiat, având corecturi, în creion, aparținând regelui:
„Aducând astăzi orașului Târgu Jiu acest semn de recunoștință pentru vitejia locuitorilor săi, cred că îndeplinesc o sfântă datorie față de istoria neamului nostru.
În momentele de grea cumpănă din 1916, când moralul multora începuse să scadă, când vedeam toți cu îngrijorare cum puhoiul dușman trece peste lanțurile și zidurile Carpaților, gestul acestei populații viteze, urmașe a lui Tudor Vladimirescu, de a se alătura oștirilor noastre , la podul de peste Jiu, a fost nu numai un semn de vitejie, dar și un imbold la ridicarea sufletească a întregii națiuni.
De altfel, era firesc ca de pe aceste plaiuri gorjene, ai căror fii au arătat în decursul istoriei că sunt demni de numele de Români, să răsară în istoria recentului război acest frumos exemplu. Aceasta să ne fie o pildă, și tuturor locuitorilor de aci un îndemn de adânc și sfânt patriotism în viitor, pentru ca atât în timp de război, cât și în timp de pace, Eu suveranul vostru să Mă pot bizui pe această populație pentru ridicarea și binele neamului.” (ANR, fond Casa Regală – Miscelanee, dos. 710/1933, f. 86)
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet