Cristian Niculescu la Chestiunea Zilei: MEGAINGINERIA SOCIALĂ A ȘCOLII PUBLICE vs HOMESCHOOLING
activenews.ro
Ilustrație: Propagandă LGBT livrată elevilor din București printr-o organizație afiliată ASUR, fără știrea și aprobarea părinților
Cazul părinților din Bihor, prezentat tendențios, ridică mai multe chestiuni.
De ce homeschooling (HS) este interzis în România ca alternativă, deși în marea democrație SUA este permis?
De ce nu pot face HS cu copilul iar el să fie evaluat periodic și să dea teste de validare și echivalare în învățământul public?
De ce sistemul îți ia copilul cu forța legii, ca să-l educe?
Citiți Cristian Niculescu: BALAURUL HOMESCHOOLING
De ce învățământul public este o obligație și nu un drept?
Încep cu ultima întrebare apoi veți avea un text lung unde încerc aduc cât mai mult argumente contra mitului școlii publice formatoare de mari oameni, mari caractere. La final o să livrez un calcul despre timpul copiilor de autoformare, care probează dezastrul produs asupra personalității lor.
Tot la final aveți linkuri cu 2 interviuri ale unui tânăr român care a terminat studiile în HS – azi are 23 de ani și veți vedea ce face. Îl cunosc personal și vă garantez că are o gândire „altfel” decât copiii formați în școala publică.
Ministerul Educației spune că „în România există familii care își retrag deliberat copiii de la cursurile învățământului obligatoriu, privându-i astfel de dreptul fundamental la învățătură prevăzut la art. 32 din Constituția României.”
Ce ne spune art.32 din Constituția României: „Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu”.
Deci, un drept este o obligație. O contradicție în termeni.
Să înlocuim 2 cuvinte: „Dreptul la sănătate este asigurat prin vaccinarea generală obligatorie”.
Pe același principiu, cum sună?
Ai libertatea să exerciți sau nu un drept. Dacă te obligă, nu mai e drept.
De exemplu, votul: dacă nu vrei, nu mergi la vot, e un drept la care renunți.
Dreptul la învățătură, sub forma actuală, NU este un drept, este o obligație.
De ce sistemul îți ia copilul cu forța legii ca să-l educe?
Fiindcă nu e vorba despre educație, ci despre DRESAJ. Sau o educație țintită ca să facă din copil un cetățean modelat conform nevoilor societății. Mai precis, nevoile stăpânilor de sclavi moderni. Cel mai mare stăpân modern de sclavi e statul. În curând, pe ecrane, statul mondial.
Educația publică e condiționare și puțini copii scapă din această spălare pe creier.
Toate materiile din programa școlară ar trebui să însemne cunoaștere dar întrucât ele sunt modificabile sunt folosite ca instrumente de control social. Cunoașterea a fost confiscată pentru dresaj.
Oamenii care trec mai puțin alterați prin școala publică au citit foarte mult în afara școlii și altceva decât li s-a predat sau au încercat să afle și alte răspunsuri. Sunt cei aflați într-un permanent proces de trezire. Sunt cei care chestionează ceea ce întâi li se servește la școală și apoi prin media, care e o continuare a prostirii ce începe la creșă.
V-ați întrebat vreodată cum au construit oamenii din străvechime toate minunățiile, cum au făcut toate ingineriile alea cu piramidele, templele, apeductele, corăbiile și cetățile gigantice?
Cum au realizat obiecte și podoabe de un rafinament neegalat nici azi, cu computerul?
Cum au făcut toate astea fără un sistem de educație organizată?
Cum au preluat și învățat meseriile de care aveau nevoie?
Fără școală și îndoctrinare obligatorie. (…) – integral pe activenews.ro.
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet