Naţionalismul constructiv

Muzeul Olteniei / magazincritic.ro
Drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale pe care le are pentru a le realiza dar, mai ales, pe voinţa de a duce la îndeplinire aceste idealuri.
Naţionalismul constructiv, explică Pompiliu Nicolau, “reprezintă opera de afirmare a specificului naţional, prin dezvoltarea la maximum a calităţilor şi corectarea, până la nimicire, a scăderilor acestui specific. Naţionalismul constructiv nu se poate realiza decât prin Statul Naţional, stat care(;) nu poate fi (nu trebuie să fie n.n.) nici proletar, nici burghez, şi care are misiunea, bine determinată, pe de o parte, de a armoniza, raţional şi etic, interesele tuturor elementelor producătoare, iar pe de alta, de a transforma în formă spirituală formula empirică a specificului naţional.
Naţionalismul constructiv:
- a) este potrivnic luptei de clasă, luptă sterilă şi nimicitoare şi, întotdeauna, alimentată de interese străine şi permanent vrăjmaşe neamului;
- b) concepe afirmarea naţiunii ca un tot, cu obligaţii şi cu drepturi, aceleaşi pentru toţi fiii ei;
- c) reclamă, de la toate elementele naţiunii, nelimitată energie morală, spirituală şi fizică;
- d) n-are lozinci, are însă legi: prima – unirea strânsă şi fără rezerve a tuturor românilor(;) într-un puternic sentiment de iubire frăţească şi creştinească ; a doua – stârpirea, prin sancţionare fără milă şi teamă, a incorectitudinii morale şi materiale, oriunde şi de către oricine s-ar manifesta; a treia – respectarea, cinstirea şi recompensarea, dreaptă şi completă, a muncitorului(;) intelectual şi (a celui n.n.) manual; a patra – naţionalizarea bogăţiilor naţionale (adică trecerea lor sub autoritatea decizională a naţiunii băştinaşe – care, de altfel, le-a produs prin propriu-i efort – şi numai a ei n.n.) şi independenţa economiei naţionale;
- e) are un crez, pe care orice (fiecare n.n.) Român nu trebuie să-l uite nici o clipă – şi pentru a cărui temeinicie, întreaga istorie universală este mărturie: drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale şi materiale pe care le are pentru a le realiza, dar, mai ales, pe voinţa de a aduce la îndeplinire aceste idealuri.( Pompiliu Nicolau, Naţionalismul constructiv, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1936, pag. 224-226 )
Radu Mihai CRIŞAN, SPRE EMINESCU, Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului,
Ed TIBO, București 2008, p. 273-274
- Suntem cenzurați online, pe rețelele de socializare. Zilnic, puteți accesa site-ul pentru a vă informa.
- Contactați-ne oricând. Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
- Apărăm Credința și Patria. Susținem Monarhia, Familia, Cultura, Tradiția și Viața de la concepție la moartea naturală.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Presă cu frică de Dumnezeu