Când am privit întâia oară ochii mamei…

Si-am zărit frumosu-i chip,

Am atins cu tâmpla stelele

Și nu am mai vrut să cobor pe pământ.

+++

Când am primit cea dintâi îmbrățișare a mamei…

Și-am simtit căldura ei,

M-am cufundat în adâncul mării infinite și pure

Și nu am mai vrut să urc pe pământ!


MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Lasă un răspuns