Panaiotis Nellas: Omul – animal îndumnezeit

„Numesc însă om pe cel ce a ajuns departe de umanitate şi a înaintat spre Dumnezeu Însuşi”[1]

„Proprii sufletului sunt evlavia  şi intelecţia. Iar comune sufletului şi trupului sunt virtuţile, care se raportează la suflet întrucăt sufletul se foloseseşte de trup”[2]

“Numesc om pe cel ce a ajuns departe de umanitate şi a înaintat spre Dumnezeu Însuşi”[3]

“Materialitatea e acea stare în care materia e caracterizată în exclusivitate numai de elementele ei, în care e lipsită de atracţia sau mişcarea ei spre spirit”[4]

“Cu ochii acoperiţi tragem în cerc la moara vieţii, veşnic înconjurând şi străbatând prin locuri asemănătoare şi întorcându-ne la la aceleaşi lucruri. Acest ocol periodic în cerc, îţi zic, este: pofta şi săturarea, somnul şi veghea, golirea şi umplerea. Veşnic de la acelea la acestea de la acestea la acelea, şi iarăşi la acestea, şi niciodată nu încetăm mersul în cerc”[5]

“Din moment ce s-a schimbat punctul de referinţă sau atracţie al omului, puterile sufletului nu mai folosesc lucrările simturilor, ci sunt folosite acestea. În loc ca sufletul să se concentreze în el şi, în continuare, în Dumnezeu şi să unească astfel toate cele sensibile şi în cele din urmă e înrobit prin intermediul simţirilor de acestea.”[6]

_______________________________________________

[1]Panaiotis Nellas ”Omul – animal îndumnezeit”, Ed”Deisis” Sibiu, 1999

[2] Ibidem, p. 250

[3] Ibidem,

[4] Ibidem, p. 118

[5] Ibidem, p. 119.Gr.al Nissei

[6]Ibidem p. 95, Sf.Maxim Mărturisitorul