Nu există drept la avort!

Omul e om de la concepție. O spune știința. Nu devenim oameni ulterior, suntem astfel din momentul fecundării.
Așadar, cum nu există nicăieri un drept la a ucide pe cineva, nu există drept la avort.
Corpul meu, alegerea mea! e minciună, manipulare mizerabilă făcută de promotorii uciderii de prunci.
Pentru că în pîntece e alt corp și o ființă umană distinctă de mamă și de corpul ei, aceasta din urmă are zero drepturi de viață sau de moarte asupra copilului din burtică.
Nu există dreptul la crimă!
Nu există dreptul la avort!
Cum nu noi ne dăm viață, nu noi decidem cînd ea se termină, indiferent de cine e vorba. Nici măcar asupra propriei vieți nu avem vreun drept de a decide cînd se termină.
Așadar, nu există nici un drept la moarte demnă (ce alăturare mizerabilă de termeni! Să te omori nu are nimic demn.), nici la sinucidere (asistată sau nu), nici la eutanasie!
Nu există un drept la infanticid! (Că tot promovează unii oameni bolnavi avortul după naștere.)
Așa cum nu am dreptul să mă omor (orice boală aș avea și oricît de gravă), nu am dreptul să îmi omor copilul (nenăscut sau născut), nu am dreptul să îmi omor mama sau tatăl. Oricît de bolnavi ar fi, oricît de bătrîni, oricît de poveri economice i-ar socoti un stat mizerabil.
Nu ar trebui să existe nici pedeapsa capitală, orice ar fi făcut cel condamnat. De ce decide omul cînd să moară alt om?
Dacă pînă și legitima apărare e discutabilă sub aspect moral, atunci e sigur că toate cele anterior menționate sunt imorale.
Dar Declic zice așa: Dreptul la avort, dreptul care se pierde. Se pierde, așadar, ceva ce nu există. Logic, nu? De la ei oricum nu am așteptări, că sunt genul acela ce au boicotat cu minciuni Referendumul din 2018.
Tot Declic, fruct al tatălui minciunii: Intreruperi de sarcina decontate! Să traduc: bani publici pentru ucidere de prunci, în virtutea unui drept inexistent al unei persoane de a decide moartea altei persoane.
Tot ei: Cerem continuarea programului pentru creșterea natalității, prin fertilizarea în vitro – FIV.
Să traduc, din nou: bani publici pentru o procedură imorală, fără etică, una care include și uciderea de prunci!
Bravo, Declic! Aveți mîinile pătate de sînge nevinovat. (Apropo, articolul acesta nici măcar nu e despre voi.)
Să nu uităm ceva fundamental:
NU EXISTĂ UN DREPT LA AVORT (=CRIMĂ)! Nici în caz de viol, incest sau orice alt motiv. Nu omorîm pruncul pentru vina tatălui său, e nedrept! Ați accepta să muriți pentru vina altuia?

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet