SE ROAGĂ PĂDUREA…

VICTOR BURDE

Este născut la data de 07 martie 1942, în localitatea Perii – Vadului, comuna Ileanda, jud. Sălaj. Domiciliază în Alba Iulia – România.

Volume publicate:
„Se roagă pădurea”- versuri 2010 ;
„Sub zodia peştilor” – versuri 2010 ;
„Aşternut pe frunza toamnei”-versuri 2010;
„Legenda Panaghiei- fata care s-a îndrăgosit de soare” – legendă în versuri – 2011. Volumele au apărut la Editura „Gens Latina” din Alba Iulia.
„Descântec de rouă”-versuri 2011, apărut la Editura „Armonii Culturale”, din Adjud-Vrancea.
„Iubiri de toamnă târzie”- versuri „Editura Armonii cultrale din Adjud-Vrancea,2012;
„Despletirea clipei”, antologie lirică de autor, Editura Armonii Culturale, din Adjud- Vrancea, 2014.
„Cuibul cu Amintiri”- antologie lirică de autor vol. II, Editura Armonii Culturale, din Adjud – Vrancea, 2016.
„Cine eşti tu? – volum de versuri bilingv, română – engleză,; Editura Armonii Culturale, din Adjud – Vrancea, 2019. Traducerea în limba engleză, a versurilor, aparţine distinsei scriitoare şi traducătoare, Elena Angheluţă – Buzatu, din Statele Unite ale Americii.

Este coautor, în peste 35 de antologii de poezie. A fost selecţionat pentru participarea în Antologia Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume, STARPRESS 2011, ediţie bilingvă -română-engleză şi în Antologia Scriitorilor Români Contemporani din Întreaga Lume, STARPRESS 2013, ediţie bilingvă, romană-germană.

Premii literare:

Premiul I la Concursul Naţional „Pe aripi de dor domnesc „– secţiunea poezie ediţia-2010;
Premul IV la Concursul internaţional de poezie pentru românii de pretutindeni”Starpress”-2010;
Premiul Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor”-Filiala Argeş, în cadrul Concursului Naţional „Pe aripi de dor domnesc” – 2011;
„Premiul pentru autenticitate”la Concursul internaţional de poezie pentru românii de pretutindeni „Starpress” -2012;
Premiul I la Concursul naţional de poezie „Dor de Dor” – 2012
Premiul II la Concursul internaţional de poezie „Limba noastră cea Română”-2013.
Premiul I la Concursul Poezia Cântec de Aur, din cadrul Concursului „POEZIA VOCE SI CANTEC, organizat cu ocazia Zilei Mondiale a Poeziei, în acest an, pentru poezia „Priceasnă pentru Apuseni”, organizat de Editura şi Revista, ARMONII CULTURALE – Romania.
Diploma EXCELENTIA LITERARIA ACADEMICA acordată de către Institucion Cultural Columbiana – Casa Poetica Magia y Plumas din Republica Columbia, 2021
Distincţia literară- RECONOCIMENTO Y PREMIO PLUMA DORADA, primită din partea aceleiaşi instituţii, din Republica Columbia- 2021.(ş.a.)

Este inclus în:

Dicţionarul enciclopedic al scriitorilor români la începutul mileniului al III-lea MILENARIUM (VOL. I, pag.131- 140);
Dicţionarul Autorilor Români Contemporani, publicat în anul 2013, (pag. 54 şi 55); Dicţionarul Bibliografic al Ligii Scriitorilor Români, publicat în anul 2011 (paginile 71 şi 72);
Colaborări:

Cu reviste, asociaţii culturale, cenacluri literare, din ţară şi străinătate (poezii publicate în reviste literare tipărite şi în virtual, din: Austria, Republica Moldova, Canada, Columbia ş.a.), şi cu posturi de radio şi Tv.din ţară.

MEMBRU AL LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI

POEZII DE TOAMNĂ

1
TOAMNĂ RECE…

Toamna ce întinde văl de brumă-naltă,
Mi-a ucis azi noapte nuferii pe baltă.
Fără bun rămas, frunzele rotunde,
Sărutând luceferi au pierit în unde…

Legănată barca ce mi-a dus iubirea
Prinsă-n vântul serii lunecă aiurea
Şi pe vâsla veche ce găsea limanul,
Mai pluteşte numai sufletul sărmanul.

Muţi, cocori pe apă scuturând aripa,
Gata de plecare îşi aşteaptă clipa
Ca să se înalţe părăsind pământul,
Către alte lumi, înfrăţiţi cu vântul.

Numai eu jelesc şi cu frunza udă,
Prinşi în vântul toamnei, cine să ne-audă?
Dragostea mi-e dusă – altul să o poarte,
Uite moare frunza – peste altă moarte…

2
TOAMNĂ…

S-a schimbat la faţă, tristă, depărtarea
Ninge frunza-n galben troienind cărarea.
Vin sleite stoluri cu priviri năuce
Căutând sălaşuri unde să se culce.

Că le-aşteaptă cale încă neştiută,
Către alte ceruri cruce nebătută.
Vor vâsli înaltul si-au să cadă-nvinse,
Multe dintre ele, cu aripe ninse.

S-au plecat salcâmii ca de rugăciune
Şi aşteaptă-n codrii toamna să răsune,
Dând de veste frunzei c-o să pice iară
Părăsindu-şi ramul până-n primăvară.

Şi încet se lasă noaptea peste toate,
Prin hăţişuri sure luna mai răzbate
Şi aruncă raze ninse peste huma
Ce scânteie-n noapte, poleind-o bruma…

3
RĂCOAREA TOAMNEI

Dogoarea verii pierise de tot;
Mai rămăseseră doar
câteva raze de soare din care,
am făcut înveliş pentru tine,
căci frigul durea
ca o rană de coasă
şi trupul îţi tremura
sub roua rece şi grea,
în livadă, departe de casă.

Mirosea a toamnă
şi se auzeau
murind rădăcinile
ierbii, în care dormeam;
Tu îţi încălzeai
lângă pântecul meu mâinile
şi parcă amândoi
spre vară fugeam,
sau numai sub rouă, visam?…

4
SEARA PE DRUM

Un soare plăpând şi bolnav
Poleieşte amurgul şi calea
Şi pasul îmi muşcă hulpav,
Prin iarbă să-şi taie cărarea.

Petrec depărtarea cu gândul
Ocolind pe la poale colina,
Adânceşte ziua şi rândul
De plopi îmi fură lumina.

Arzi oare şi tu femeie,
Ca dorul meu în răscruci?
Aşteptând să văd cum scânteie,
Lămpaşul la colţ de uluci.

E târziu şi încă-s pe drum
O mierlă cântă, să mă aline,
Răsare luceafărul tocmai acum,
Când dorul se face doină în mine…

5
RUGĂCIUNEA DIMINEŢII

Bincuvântează-mi Doamne,
toate iubirile!
Cele din trezirea dimineţii,
ca şi pe cele care le leagăn,
în poveştile nopţii,
să adoarmă
cu săruturi furişate pe buze!…
Binecuvântează-mi,
ceasurile de aşteptare
a clipei ce s-a rătăcit
pe nehotărârile mele,
la cumpăna dintre
două drumuri şi două iubiri ;
Ajută-mă, ca prin voia Ta,
să pot găsi răspunsul
frământărilor secătuite,
de neliniştea ce picură
în umbra alb-obscurului,
lacrimi pe nedormirea
ochiului!…

6
SE ROAGĂ PĂDUREA…


Pe icoana poienii se roagă pădurea
Ce-şi simte sfârşitul – luceşte securea!
Mâine ,pieri-vor copaci şi cuiburi cu tot,
Intre viaţă şi moarte nu-i loc de negoţ!

Vor fulgera topoare tăind rădăcini
De brazi înalţi, hăcuiţi de tulpini,
Durere şi ţipăt de păsări, ce înfioară,
Pui fără mame s-or stinge spre seară.

Şi ruga o şopteşte în caldă adiere,
Cerând de la Ceruri să aibă putere
Să ascundă lăstarii în crengi – de secure,
Prin vremuri să crească o altă pădure…

In rugăciunea ce-o şopteşti pădure,
Te roagă pentru oameni – Cerul să se-ndure,
Să-i ierte, că dispare pădurea românească
Şi doina nu mai are, loc să se odihnească!

De n-ai gândi pădure, la fel precum o mamă,
Planeta s-ar topi ca şi un glob de aramă.
Dar tu grijeşti lăstarii să-ţi rămână
Şi creanga-ţi secerată i-ascunde, ca o mână…

26 august 2021

MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Contează pe ȘTIRI ce contează!