Pădurea plopilor

Copaci ce ajungeau la cer,
pe Malul Roşu şi un senin,
senin ce tot curgea stingher,
să se aşeze într-un destin,
susur de apă rece şi dulce,
peste vremuri de răscruce,
pe amintiri ce mă vor duce-n
culori ale apei în soare privit
verde-n păduri în cânt odihnit
timp măsurat, umbra-n iarbă
plopu-n legănare, zare largă!