Destăinuire

(variantă)

Coman Șova

Sunt vulnerabil ca o ninsoare.

Mă pot cuceri o stradă, un zgomot,

o linişte în plus.

Mă poate cuceri privirea unei trecătoare,

pădure subțire de fum şi apus.

Mă pot cuceri fantomele toate,

lumini şi atracții,

erorile sute,

un zbor fără aripi,

pierzanii şi râset,

caii de ceață ai nopților mute.

Nu mă pot feri de pericole,

ele mă aşteaptă oriunde,

în vină, în alb, în umbră, chiar în hău,

nu mă pot feri de ele, iubito.

S‐ar putea să poarte chipul tău. (romanialiterara.com)

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet