Vino, Iisuse, în inima mea…
familiaortodoxa.ro
*titlul ne aparține
Înfofolită în niște zdrențe, o bunică necăjită stătea pe caldarâmul rece, lipită de un zid și mânca dintr-un fel de colac împletit, probabil, primit de pomană.
Pe lângă ea a trecut o tânără, care i-a oferit niște pateuri cumpărate de la patiseria din apropiere.
Niște adolescenți i-au dat bani, iar unul dintre băieți a mângâiat-o ușor pe obraz.
Bătrâna le-a zâmbit fericită, așa cum zâmbise tuturor care se opriseră să-i dăruiască ceva, iar ochii i s-au umplut de lacrimi.
Cine știe de când nu mai simțise atingerea altei ființe umane!
Sunt mulți amărâți, bătrâni, copii, flămânzi de pâine și de un strop de iubire.
Sunt oameni singuri, bolnavi în spitale, de boli grele, chinuiți de suferință, care ar da orice să audă o vorbă bună, o încurajare.
Vine Crăciunul, se naște Mântuitorul, ne pregătim să-L primim.
Și ce în ce fel mai bun decât dăruind semenilor noștri, aflați în nevoie, din ceea ce avem pe masă și în suflete?!
Un pachet cu mâncare caldă, o bucată de cozonac și o rază de soare din traista inimii, abia așteaptă sărmanii.
Și dându-le lor, Mântuitorului dăm.
O hăinuță dacă oferim unui copilaș care n-are, pe pruncul Iisus L-am îmbrăcat.
Să ne deschidem sufletele și să-L chemăm, cum frumos spune acest refren al unui colind:
„Vino, Iisuse, în inima mea
Ca într-o iesle săracă
Și încălzește-o cu dragostea ta,
Templu curat să se facă!”
MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet