PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS – 2024
PASTORALĂ LA NAȘTEREA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS
2024
† Dr. Irineu,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOPUL CRAIOVEI ȘI MITROPOLITUL OLTENIEI
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI DIN ARHIEPISCOPIA CRAIOVEI,
HAR, MILĂ ȘI PACE DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS,
IAR DE LA NOI PĂRINTEȘTI BINECUVÂNTĂRI
Preacuvioși și Preacucernici Părinți, iubiți frați și surori,
De câteva săptămâni de zile, atât în slujbele noastre bisericești, cât și în colinde, privirile și inimile noastre sunt îndreptate spre Betleem, acolo unde a răsunat pentru prima dată în istoria lumii vestea așteptată de secole: „S-a născut pentru voi un Mântuitor, Care este Hristos Domnul”[1]. Aceste cuvinte ale îngerului au fost adresate celor de atunci, dar ele ne sunt repetate și nouă, celor de astăzi. Ele ne umplu sufletele de încredere și de speranță. Ce bucurie poate să fie mai mare decât a ști că Fiul lui Dumnezeu S-a născut pentru noi și pentru a noastră mântuire? După făgăduința străveche, astăzi se împlinesc cele spuse de profeți, anume că veșnicul Cuvânt al Tatălui, Dumnezeul infinit, Și-a stabilit locuința între noi. S-a făcut trup, adică a venit „să locuiască între noi”[2]. Iată vestea și Taina care au schimbat cursul istoriei!
Desigur, Nașterea Domnului din Betleem este vestea „unei bucurii mari”[3]. Dar despre care bucurie este vorba? Evident, nu este vorba despre fericirea trecătoare a lumii acesteia, nu se referă la veselia pământească, ci la o bucurie „mare”, cerească: Dumnezeu S-a făcut mic pentru ca noi să devenim „mari”, copii ai Tatălui ceresc. Prin urmare, astăzi, noi, ființe umane limitate și neputincioase, îmbrățișăm certitudinea unei speranțe nemaiauzite, aceea de a fi născuți pentru cer. Da, Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om ca să ne vestească că Tatăl Său este Tatăl nostru. El a ales să Se nască din Preacurata Fecioară Maria și să Se facă Prunc fragil, ca să ne descopere iubirea Tatălui. Astfel, Unicul-Născut al Tatălui ne dă „puterea de a deveni fii ai lui Dumnezeu”[4], cum ne spune Sfântul Ioan Evanghelistul. Iată bucuria care copleșește sufletele și mângâie inimile noastre, reînnoiește încrederea și dăruiește pacea: este bucuria Duhului Sfânt, bucuria că suntem fii iubiți ai Tatălui ceresc în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Iubiți credincioși și credincioase în Domnul,
Sfântul Luca, în Evanghelia de astăzi, ne spune că Preacurata Fecioară Maria „a născut pe Fiul ei, Primul Născut”[5]. Prin cuvintele „Primul Născut”, Evanghelistul subliniază că marele eveniment, descris de profeții din Vechiul Testament care vesteau Nașterea lui Mesia dintr-o fecioară binecuvântată, s-a împlinit. Biblic, expresia „Primul Născut” nu se referă la o succesiune, ca și cum cel numit ar fi primul dintr-o mulțime de copii, ci este un titlu de onoare, independent de faptul că îi urmau sau nu alți frați și surori. Profetul Moise a vorbit despre această denumire, spunând că Dumnezeu a numit pe poporul Israel „fiul Meu, primul-născut”[6]. Desigur, prorocul arăta prin acest cuvânt – primul-născut – demnitatea unică a poporului iudeu și iubirea specială pe care Dumnezeu Tatăl o avea față de el. La plinirea vremii, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, născându-Se din Preafericita Fecioară Maria și de la Duhul Sfânt, S-a arătat El Însuși a fi „Primul Născut”. Sfinții Evangheliști cunoșteau foarte bine sensul veterotestamentar al acestor cuvinte, iar Biserica a înțeles încă de la început că această numire, în sensul ei de expresie a iubirii speciale pe care Dumnezeu Tatăl o manifestă în istorie, își găsește deslușirea deplină numai în Mântuitorul Iisus Hristos.
Deci, numirea de „Primul Născut” exprimă cu exactitate promisiunile făcute de Dumnezeu lumii în vederea trimiterii Fiului Său în lume și făgăduințele ce au fost împlinite în El. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Evrei, Îl numește pe Domnul nostru Iisus Hristos „Primul Născut”, indicând prin aceste cuvinte faptul că El este Fiul Tatălui trimis în lume pentru mântuirea noastră[7]. Așadar, „Primul Născut” este titlul care-I aparține numai Mântuitorului nostru Iisus Hristos într-un mod special și trebuie să fie înțeles ca atare. El n-a mai avut frați sau surori, întrucât Preacurata Maica Sa L-a zămislit de la Duhul Sfânt, fiind fecioară înainte de Naștere, în timpul Nașterii și după Nașterea Lui până la sfârșitul vieții ei[8]. Vorbind despre acest fapt, Tertulian, un scriitor din primele veacuri creștine, evidențiază că Nașterea Domnului dintr-o Fecioară Îl descoperă pe Domnul Hristos drept Cel în Care sunt aduse împreună darurile duhovnicești ale celor care trăiesc creștinește fie în căsnicie curată, fie în feciorie: „Prin ce exemple ne întâmpină acum legea noastră, Evanghelia? Și cine ar fi mai vrednic să dăruiască trupul Mântuitorului Hristos decât aceea care L-a născut și L-a crescut? Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut deci cu adevărat dintr-o Fecioară, care a fost logodită o singură dată, pentru ca fiecare semn al sfințeniei Lui să fie arătat întru El, Cel născut dintr-o mamă fecioară”[9].
Prin urmare, „Primul Născut” este titlul care-I aparține Domnului Hristos și într-un alt înțeles, care nu ține de istoria relației lui Dumnezeu cu poporul ales, respectiv de Nașterea Sa din Fecioara Maria, ci ține de lucrarea Sa unică în istorie. Mântuitorul este Cel Care S-a născut pentru jertfa Crucii și biruința Învierii. În această chemare, împlinită într-un mod unic, Fiul lui Dumnezeu ne aduce Tatălui întru jertfa Sa. Astfel, ca Adam cel nou El Se arată a fi Primul Născut, întrucât a unit pe Dumnezeu cu omul într-un mod cu totul deosebit. În felul acesta, Dumnezeu S-a arătat lumii ca Emanuel, El fiind „Dumnezeu împreună cu noi”. Așa că El a devenit fratele nostru, fiind asemenea nouă în afară de păcat. Pentru a dovedi și mai lămurit sensul cuvintelor „Primul Născut”, Sfântul Apostol Pavel a vorbit despre Domnul Hristos ca fiind adevăratul model al omului, după care Dumnezeu a zidit întreaga făptură umană[10]. Deci, omul, făcut după „chipul lui Dumnezeu”, este răscumpărat din robia diavolului de Mântuitorul Hristos, Care, după Nașterea Lui din Preacurata Fecioară Maria, a rămas atât Dumnezeu adevărat, cât și om adevărat. Mai mult, El este și „Primul Născut” dintre cei morți, întrucât, prin Înviere, El a rupt legăturile morții pentru noi toți, deschizându-ne calea comuniunii de iubire cu Dumnezeu Tatăl și porțile vieții veșnice. – integral pe mitropoliaolteniei.ro.
[1] Luca 2, 11.
[2] Ioan 1, 14.
[3] Luca 2, 10.
[4] Ioan 1, 12.
[5] Luca 2, 7.
[6] Ieșire 4, 22.
[7] Evrei 1, 5-7.
[8] Sfântul Luca amintește despre această jertfă în episodul Aducerii Domnului la Templu (Luca 2, 24).
[9] Tertulian, Despre monogamie, Sources Chretiennes, 343, Paris, Cerf, 1988, pp. 162-165.
[10] Coloseni 3, 1-4.
MAGAZIN CRITIC – politically incorrect. Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo.