Unirea Principatelor Române nu poate fi privită ca o mică unire!
Andrei Popete-Pătrașcu
Unirea Principatelor Române, realizată în anul 1859 prin alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești, este un moment semnificativ în istoria românească.
Cu toate acestea, denumirea de „Mica Unire”, preferată de foarte mulți dintre români, minimizează complexitatea și dificultatea procesului de unificare. Aceasta a necesitat negocieri politice, diplomație internațională și mobilizarea sprijinului popular. A fost un act care a implicat nu doar decizii la nivel înalt, ci și dorința și aspirația poporului român de a se uni. Această complexitate merită a fi recunoscută printr-o denumire care să reflecte adevărata sa importanță.
Unirea din 1859 nu poate fi considerată „mică” în niciun sens. Aceasta a reprezentat un pas crucial spre realizarea unității naționale, unificând două dintre cele mai importante principate românești. Momentul este marcat prin alegerea aceluiași conducător pentru ambele principate, ceea ce a fost un act de voință colectivă care avea scopul de a întări identitatea națională. Așa cum a subliniat Alexandru Ioan Cuza, unirea a fost un pas fundamental către consolidarea statului român. Dimensiunea acestui act depășește cu mult orice etichetare de mică importanță.
Denumirea de „Mica Unire” poate sugera ideea că realizarea unirii a fost un act izolat, fără implicații semnificative. În realitate, Unirea de la 1859 a deschis drumul pentru o serie de evenimente istorice majore, culminând cu înfăptuirea Unirii din anul 1918. Acest proces de slăbire a influențelor externe și de întărire a unității interne demonstrează că unirea din 1859 a fost de o importanță strategică pentru viitorul statului român.
Eticheta de „Mica Unire” ignoră contextul istoric în care a avut loc acest eveniment. În Europa acelor vremuri, națiunile și statele moderne erau în plină formare. Unirea Principatelor Române a fost parte integrantă a mișcărilor naționale care aveau loc în întreaga Europă. Denumirea unei asemenea mișcări ca „mică” subestimează locul său în această dinamică.
Sunt toate acestea, o parte din motivele pentru care denumirea de „Mica Unire” este nu doar inexactă, ci și dăunătoare pentru interpretarea istoriei noastre. Unirea Principatelor Române din 1859 a fost un eveniment major care a adus un aport esențial în construirea națiunii române și care ar trebui să fie recunoscut ca atare. În loc de „mică”, ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra dimensiunii sale reale și asupra impactului său asupra istoriei moderne a românilor.
Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, educațional și creștin-ortodox. NIHIL SINE DEO