Exclusiv: Fragment din cartea în curs de apariţie a Iuliei Blaga, ,,Durerile nespuse”
În câteva rânduri, am crescut într-o familie cu doisprezece frați, iar provocările relaționale, nenumăratele momente de criză existențială, clipele de tensiune continuă și neînțelegerile cu tot pachetul lor m-au determinat să mă opresc o clipă din alergarea mea nebună și să analizez în liniște modul în care experiențele mele din copilărie mi-au marcat viața. Ca cei mai mulți adolescenți a existat un moment în viața mea în care am început să-L învinuiesc pe Dumnezeu pentru toate durerile și greutățile copilăriei, iar într-un final am început să judec și să blamez familia. Cu trecerea anilor, am realizat că am două alternative: rămân blocată în închisoarea pe care mi-am făurit-o singură, blamându-L pe Dumnezeu și pe cei din jur pentru nefericirea mea; sau aleg să-mi accept istoria nu ca o victimă, ci ca o biruitoare, folosind toate acele experiențe negative pentru a da un sens existenței mele. După multe lupte interioare, am ales să investesc suferința și să fac din ea drumul meu spre biruință. Astăzi știu că, indiferent de statutul social, indiferent de cetățenie sau numărul de copii pe care îl are o familie, pretutindeni în lume, provocările sunt similare, durerile inevitabile, iar familia perfectă este un clișeu. Ceea ce ne lipsește tuturor este o amplă înțelegere a nevoilor emoționale și afective. Nevoile emoționale și afective sunt similare atât la adulți cât și la copii. (Iulia Blaga)
Publicitate:
De citit și:
Ce vor învăța elevii din România în timpul orei de „Istoria evreilor. Holocaustul”?