Gorjule, Mândrule! Geamul de la dulapul cu cărți

Mobilizat în Marele Război, învățătorul Vasile Irodion Dușe din satul Câmpofeni, com. Arcani, județul Gorj a luat decizia de a expedia propriilor părinți o scrisoare, catalogată de mulți, și pe bună dreptate, ca având valoare de testament.

„Scăpând de la primul atac din ziua de 19 august 1916, atac asupra Muntelui Alion, am crezut de cuviință ca să-mi exprim a mea dorință cât timp mai sunt în viață. Dorinţa mea este următoarea: fotografia mea ca militar să fie mărită cât o icoană, închisă în ramă şi geam şi pusă în odaie. Să se scrie dedesubt „V.I. Dușe, sublocotenent Reg[imentul] I Vânători mort în războiul pentru liberarea fraților transilvăneni din anul 1916”.

„Dulapului meu cu cărţi să-i puneţi geam şi să rămâie pe vecie aci, toți să mă pomenească. Să potriviți ca la· împărțirea averei să nu fie ceartă, să nu râdă lumea, zicând că s-a ales praful de averea D-tale, să-i împarți Dumneata, Taică, cât trăiești. Să cauti ca pe Grigorie să-l descurci din datorii, însă tot cu voia celorlalți”.

Această scrisoare-testament a fost publicată de către Gheorghe Gârdu în revista „Litua. Studii și Cercetări” (1988), tipărită de Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”. Reputatul cercetător a mai constatat la momentul documentării cum „casa strămoșească n-a rămas cu ușile închise [deoarece] nepoții au renovat-o (…), dar înăuntru nu mai era dulapul cu cărți”. Astfel, nu mai avem cum să știm dacă una dintre ultimele dorințe ale eroului gorjean s-a și îndeplinit. Oare, de-a lungul timpului, a mai pus cineva geamul la dulapul cu cărți al acestuia?

PS – învățătorul Vasile Irodion Dușe în uniforma de ofițer al Armatei Române; fotografia ne-a fost pusă la dispoziție de dl. prof. Dan Pupăză, căruia îi mulțumim și pe această cale!

Publicitate: