Interviu cu Lelia Oiegaș – Cuvinte care renasc: Arta și emoția de a da unei cărți o nouă viață

Unele cărți ne ating sufletul nu doar prin ceea ce spun, ci și prin felul în care ne ajung. Între autor și cititor există o voce tăcută, dar esențială – cea a traducătorului. Acesta nu doar transpune cuvinte dintr-o limbă în alta, ci reînvie emoția, ritmul și muzicalitatea originalului, astfel încât fiecare frază să vibreze autentic și profund.

Astăzi avem bucuria de a sta de vorbă cu Lelia Oiegaș, cea care a adus în limba română „De ce am devenit filozof și nu milionar”, o lucrare scrisă inițial în olandeză de către autorul Michel Bakker, dar care, prin talentul și sensibilitatea traducerii, și-a găsit un nou suflet în română. A traduce nu înseamnă doar a rămâne fidel textului, ci și a-l îmbogăți prin nuanțele unei limbi cu o muzicalitate aparte. Româna, cu profunzimea și expresivitatea ei, devine un nou spațiu de rezonanță pentru gândurile autorului, iar această magie se datorează în întregime mâinilor și inimii care a redat-o cititorilor.

Cum este să ai puterea de a facilita accesul la o carte prin traducerea ei? Ce provocări ascunde această artă a traducerii? Și ce simte un traducător când vede o carte renăscută într-o nouă limbă, capabilă să atingă suflete noi? Despre toate acestea vom vorbi astăzi, într-un dialog sincer și plin de emoție cu Lelia Oiegaș.

Să vorbim despre Lelia Oiegaș, cea care a dat viață cărții „De ce am devenit filozof și nu milionar” în limba română. Cum ați ajuns în Țările de Jos și cum ați învățat limba olandeză?

Dacă închid ochii, mă întorc în 1994, când am ajuns pentru prima oară în Olanda, într-o simplă vacanță. Aveam 27 de ani pe atunci și, încă din copilărie, visam cu nerăbdare la ziua în care voi putea vizita Keukenhof – acel paradis al lalelelor întins pe 32 de hectare, plin de aranjamente florale care îți taie respirația. Dragostea mea pentru flori nu a fost întâmplătoare… cred cu tărie că am moștenit-o de la mama mea, Floarea, cea care mi-a insuflat sensibilitatea și pasiunea pentru frumusețea naturii.

Olanda m-a fermecat de la prima vedere – un covor nesfârșit de verde crud se întindea în toate direcțiile, indiferent spre care punct cardinal priveai, iar relieful plat permitea o panoramă neîntreruptă asupra peisajelor îngrijite cu o precizie desăvârșită: păduri, parcuri perfecte pentru plimbări și grădini de vis care înconjurau casele. Abia după câteva luni am înțeles secretul acestui colț de rai: un climat cu ploi aproape zilnice și briza ușor sărată a Mării Nordului, care hrăneau această vegetație luxuriantă.  

Referitor la limba olandeză… mi s-a părut, la început, ca un râu cu ape tulburi, curgând într-o direcție necunoscută mie – atât de diferită de limbile latine familiare, apropiată mai degrabă de duritatea germanei. Totuși, m-a surprins plăcut să descopăr că engleza era o punte de legătură, permițându-mi să comunic cu aproape oricine, cu excepția celor mai în vârstă, ale căror cuvinte păreau sculptate doar în graiul lor matern.

Deși gramatica și pronunția olandezei erau o provocare, am înțeles repede că, pentru a simți cu adevărat sufletul unui loc și pentru a deveni parte din el, trebuie să îi înveți limba – cheia autentică ce deschide porțile unei noi lumi.

Este prima dumneavoastră traducere din olandeză în română, iar cartea are peste 500 de pagini. Cum v-ați decis să faceți acest pas?

Da, aceasta este prima mea traducere a unei cărți din olandeză în limba mea maternă. Originalul număra 433 de pagini, însă bogăția limbii române l-a transformat într-o lucrare amplă de 524 de pagini. Pe parcursul acestui proces, oferindu-i partenerului meu, Michel Bakker, sugestii și sprijin, motivându-l în momentele de cumpănă, am ajuns să îndrăgesc profund stilul și conținutul manuscrisului.

Când am încheiat traducerea, am simțit un val de entuziasm și mândrie greu de descris. Din admirația mea sinceră pentru autor și din dorința de a împărtăși această comoară intelectuală, am hotărât să traduc cartea. Voiam ca familia mea, prietenii și cititorii din România să aibă ocazia să se adâncească în gândirea profundă a unui filozof olandez, să descopere înțelepciunea paginilor sale. În adâncul sufletului meu, simțeam că aceasta era mai mult decât o simplă traducere – era o misiune. O modalitate de a lăsa ceva valoros, educativ și folositor în inimile românilor, o dovadă că, indiferent unde mă poartă viața, rădăcinile mele vor rămâne mereu ancorate în pământul natal.

Ce v-a atras către lumea traducerilor literare? Este o pasiune născută din iubirea pentru limbă, pentru literatură sau din altceva mai profund?

Lumea traducerilor literare este pentru mine un tărâm necunoscut, fascinant și plin de mister, în care pășesc cu sfială, asemenea unui călător la început de drum. Fiecare cuvânt tradus este un pod între două lumi, un fir nevăzut ce leagă trecutul de prezent, rădăcinile mele de noul pământ pe care l-am ales.

Pentru mine, traducerea este mai mult decât un proces tehnic – este un act de iubire față de limba maternă, o dovadă că, oricât de departe m-ar duce viața, esența mea rămâne intactă. De peste 30 de ani locuiesc într-un alt ținut, dar limba română continuă să îmi curgă prin vene, pură și vie. Sper ca această incursiune în lumea traducerilor să se transforme într-o adevărată pasiune deoarece, încă din copilărie, am fost vrăjită de forța cuvintelor, de farmecul literaturii și muzicalitatea poeziei.

Care este sentimentul pe care îl aveți atunci când închideți ultima pagină a traducerii? E mai mult o ușurare sau o nostalgie că procesul s-a încheiat?

Traducerea unui conținut atât de variat și complex a fost o provocare imensă, un efort constant de a rămâne fidelă mesajului pe care autorul dorea să-l transmită cititorului. Uneori, am căutat îndelung acel cuvânt perfect, capabil să surprindă nu doar ideea, ci și emoția din spatele fiecărui sfat sau reflecție.

Trebuie să spun că, atunci când am pus punct traducerii, am simțit o eliberare profundă, dar și o dulce nostalgie. Bucuria de a fi reușit să redau cu mai multă căldură și nuanță ceea ce o limbă germanică nu poate dărui pe deplin a fost copleșitoare. Întregul proces a fost pentru mine o călătorie extraordinară, o revelație care mi-a întărit convingerea că traducerea nu este doar un exercițiu lingvistic, ci o artă magică – arta de a da viață cuvintelor dintr-o limbă în alta.

Când traduceți, simțiți că deveniți o punte între două culturi? Cum vă influențează această responsabilitate?

Cu siguranță, este o punte construită cu multă atenție și răbdare între două culturi diferite, dar care se împletesc armonios, mână în mână. Această legătură se naște din autenticitatea comună pe care o împărtășim cu toții – dorința de a fi mai buni, mai morali și de a ne respecta unii pe alții cu adevărat.

Simt procesul de traducere drept o responsabilitate mare, dar asumată. Este vorba despre redarea cât mai fidelă a unei mentalități occidentale, dar și despre adaptarea acesteia la valorile și normele unei mentalități creștine, profund spirituale, prin prisma religiei. Dincolo de acest aspect, pentru mine este o adevărată binecuvântare de a vedea scriitorul evoluând spiritual.

Cum a fost să trăiți în această carte, să îi descifrați fiecare nuanță și să-i dați o nouă viață în română?

Da, aceasta este o întrebare foarte bună. Am trăit cu adevărat fiecare propoziție, citat și sfat din această carte, dar mai ales prin descrierile autobiografice ale autorului, cu amintirile și traumele copilăriei sale. În acele momente, am simțit cum, dincolo de cuvintele sale, se ascund o durere și o învățătură adâncă. Am realizat, astfel, că noi, copiii din România, am avut o copilărie mult mai fericită decât cea a celor care, deși aveau totul din punct de vedere material, păreau să fi pierdut esențialul.

Multe fragmente din carte erau scurte, adesea doar câteva fraze în nuanțe întunecate de gri, dar când le-am transpus în limba română, ele au căpătat viață. Cuvintele au devenit mai detaliate, mai strălucitoare, mai calde – aproape ca și cum le-aș fi adus la lumină, ca pe niște amintiri ascunse, gata să fie împărtășite cu drag.

Aveți un citat sau un capitol preferat din cartea pe care ați tradus-o? De ce ați opta pentru acesta?

În general m-au mișcat toate capitolele, dar fragmentele mult îndrăgite sunt cele în care este descrisă moralitatea, în care oamenii sunt buni și pun pe primul loc iubirea aproapelui și respectul față de semeni. Ca să o spun altfel, e despre respectarea regulii de aur.

Pot afirma că și pasajele despre starea de a fi îndrăgostit sunt profunde și mă atrag mult.

Ce emoții v-ar plăcea să simtă cititorii români atunci când citesc această carte în traducerea dumneavoastră?

Aș simți o bucurie imensă dacă cititorii români ar înțelege că această filozofie nu este doar un ideal, ci o cale reală, pe care o pot urma pentru a deveni mai fericiți și mai împăcați cu viața lor. Mi-ar plăcea ca fiecare să își simtă inima deschisă și mintea curioasă, ghidați spre o autoevaluare sinceră, pentru a se putea dezvolta și a-și scrie propria filozofie de viață, un drum personal, unic.

Sper ca această călătorie să le adâncească înțelegerea că noi, oamenii, suntem mai mult decât corpuri, suntem conștiință pură. Și, chiar dacă suntem adesea înfruntați de voințe care ne domină, dacă învățăm să trăim cu adevărat în „Acum”, atunci putem înfrunta trecutul fără regrete și viitorul fără teamă. Doar atunci, eliberați de greutățile timpului, vom învăța să trăim cu adevărat.

În încheiere, vă mulțumim pentru timpul acordat și pentru că ați împărtășit cu atât de multă generozitate gândurile și experiențele dumneavoastră.

A fost o adevărată plăcere să discutăm despre procesul de traducere și despre cum pasiunea și inspirația dau viață cuvintelor.

Vă doresc să vă urmați mereu chemarea, să vă lăsați ghidată de curiozitatea și dragostea pentru acest univers fascinant al limbilor și al culturilor. Să continuați să traduceți cu aceeași dedicare, pentru că ceea ce faceți este cu adevărat valoros! Succes în tot ceea ce întreprindeți și în proiectele viitoare!

---

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

MAGAZIN CRITIC – NIHIL SINE DEO!