Verginia Vedinaș: “interesul Național și Binele Public nu au culoare politică”

Verginia Vedinaș, profesor universitar și parlamentar, împărtășește viziunea sa despre politică, administrație publică și respectarea Constituției. Cu o carieră solidă în domeniul juridic și administrativ, Vedinaș revine în politică din dorința de a schimba lucrurile. Într-un amplu interviu acordat jurnalistei Raluca Găină, Vedinaș subliniază importanța competenței și neutralității în funcțiile publice, făcând o paralelă între trecut și prezent.

Raluca Găină: Ce v-a determinat să reveniți în viața politică și să candidați pentru un loc în Parlament?

Verginia Vedinaș: Cei care mă cunosc mai puțin, trebuie să știe că, între anii 2004 – 2008, am fost senator din partea partidului România Mare și am reprezentat, cu pasiune sau, dacă nu ne ferim de cuvinte mari, aș putea spune chiar cu înflăcărare județul Bihor. A urmat apoi, între 2008 și 2017, mandatul de consilier de conturi, membru al Curții de Conturi a României, unde am condus Departamentul juridic și am făcut parte dintr-o echipă de profesioniști în cea mai mare parte, condusă de fostul prim-ministru, președintele al Senatului și al Curții de Conturi, Nicolae Văcăroiu. Un om pe care îl prețuiesc nespus pentru rigoarea și echilibrul, dar și neutralitatea demnă și onestă cu care a condus instituțiile în fruntea cărora s-a aflat, respectând independența fiecăruia din membrii echipei sale sau ai autorităților pe care le-a condus.

Când vedem cât de puțin neutre și imparțiale au devenit unele din instituțiile statului român, mărturisesc că îmi e dor de acele vremuri și acel gen de conducători.

Dacă mai adăugăm și calitatea de președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, care mi-a fost încredințată în aprilie 2001, exclusiv în virtutea calității mele de specialist în materia funcției publice și funcționarilor publici, realizați că au fost aproape 16 ani în care m-am dedicat slujirii interesului public și ”cetății” cum ar spune regretatul meu profesor Antonie Iorgovan, cel care mi-a sădit și hrănit dăruirea nu numai pentru dreptul administrativ, ramură a dreptului public, ci și pentru destinul țării mele, pe care l-am așezat întotdeauna mai presus decât orice alte preocupări și interese.

Mărturisesc astfel recunoștința în fața lui Dumnezeu și a destinului meu că am avut șansa să mă formez ”călcând” pe urmele unor mari Oameni și patrioți precum Corneliu Vadim Tudor, în politică și Antonie Iorgovan, Ion Traian Ștefănescu, Nicolae Popa, Emil Molcuț, Sanda Ghimpu, toți trecuți în lumea umbrelor.

Am precizat aceste lucruri spre a înțelege că dorința de a mă pune în slujba țării mele, de a trudi pentru binele ei, este o caracteristică a ființei mele interioare. De altfel, profesorii de drept public, în  general, care este un drept al ”cetății”, adică al statului și autorităților sale, al statutului acestora și al cetățenilor, al Interesului Public (intenționat am scris cu majuscule), care trebuie să aibă prioritate față de interesul privat, au această preocupare, de a aplica în practică știința și experiența lor, principiile și valorile în care cred. În cei treizeci și cinci de ani care s-au scurs după abolirea regimului totalitar, dar și în istoria noastră din secolele XIX – XX, mari dascăli ai dreptului în general și dreptului public, în particular, s-au implicat în viața publică, deținând demnități publice importante în statul român. I-aș menționa pe Mihail Kogălniceanu, Constantin George Dissescu, care a scris, în anul 1890 primul curs de drept public și a fost ”părintele” Constituției din 1923, considerată cea mai democratică Constituție a României, așa cum  Antonie Iorgovan a fost ”părintele” Constituției din 1991, Dar Drosu Șaguna, care a condus Curtea de Conturi a României, Ioan Muraru, care a fost Avocatul Poporului, Nicolae Popa, care a fost președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Curții Constituționale, Ioan Vida, fost președinte al Curții Constituționale și exemplele ar putea continua.

Fiindcă am menționat Curtea Constituțională, nu pot să nu invoc vremea în care la baza constituirii ei se afla criteriul excelenței în drept, iar în alcătuirea ei se regăseau mari specialiști și mari dascăli precum Ion Deleanu, Costică Bulai, Antonie Iorgovan, Nicolae Popa, Ioan Vida, Mihai Constantinescu sau Florin Vasilescu.

Fără a dori să fac vreun „atac la persoană”, nu este stilul meu. Vă mărturisesc că nu mă lasă indiferent faptul că în prezent singurul criteriu al accederii în politică sau în componența unor autorități publice, includiv al Curții Constituționale, este cel al susținerii politice, a unui partid sau a unui om. E suficient să ne gândim la toți foștii consilieri ai ultimului Președinte sau protejați ai altor președinți, care au devenit, în cea mai mare parte exclusiv în virtutea acestei calități, să dețină importante demnități publice.

Vi se pare normal acest lucru? Mie nu. Cum anormal mi se pare faptul că a devenit o condiție aproape oficializată deținerea carnetului de membru al unui partid aflat la guvernare sau susținerea acestuia pentru a accede la cele funcții contractuale sau politice, mai mult sau mai puțin importante.

Nu exclud și faptul că există și excepții. Dar excepțiile, cum se spune în drept și în general, sunt cele care confirmă regula.

Vedeți, de aceea m-am întors în politică. Pentru a încerca să schimb această situație. Iertați-mă că v-am dat un răspuns așa dezvoltat. Dar e nevoie ca aceia care citesc sau mă cunosc să mă judece drept. Fiecare avem acest drept care, din păcate, e din ce în ce mai încălcat.

R.G.:Cum descrieți tranziția de la activitatea academică la cea parlamentară?

V.V.: Nu este vorba despre o veritabilă tranziție. La activitatea academică nu voi renunța niciodată. Ea este o componentă a ființei mele. Ceea ce fac acum este să folosesc cât mai eficient și benefic pentru țară știința pe care am acumulat-o în viața mea academică, de peste trei decenii și jumătate, aceeași vârstă pe care o are și democrația românească.

În ceea ce fac, în calitate de parlamentar, valorific cunoștințele, informațiile și deprinderile însușite la catedră sau în scrierile mele, care însumează peste 60 de lucrări, cursuri, monografii, un tratat în două volume, peste 250 de studii și multe altele.

Spre exemplu, Parlamentul exercită, potrivit art.111 din Constituție, un control parlamentar general asupra întregii administrații publice, începând cu Guvernul, administrația publică centrală și locală, autoritățile centrale autonome.

Ca să controlezi ceva, trebuie să cunoști statutul celui controlat, competența, regulile de organizare și funcționare. Țin minte că mi s-a întâmplat să ascult o interpelare adresată Avocatului Poporului, iar Curtea de Conturi, al cărei membru eram, a fost de mai multe ori ”întrebată” sau ”interpelată” de diferiți parlamentari.

Precizez însă că întrebările și interpelările, conform art.112 din Constituție, pot fi adresate numai Guvernului și membrilor săi. Rezultă că ele nu pot fi adresate unei autorități centrale autonome, cum sunt Avocatul Poporului sau Curtea de Conturi și nici Președintelui, problemă pe care eu o predau studenților și o analizez în lucrările mele. Și exemplele pot continua.

R.G.: Care sunt principalele proiecte legislative pe care le-ați inițiat sau susținut de la începutul mandatului?

V.V.: Menționez două astfel de proiecte, care au o semnificație deosebită: cele de modificare a Legii nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și a Legii nr.370/2004 privind alegerea Președintelui României.

Prin soluțiile promovate, împreună cu colegii mei, punem în acord aceste legi importante cu recomandările formulate de Comisia de la Veneția pentru Democrație prin Drept în cadrul Raportului urgent din data de 27 ianuarie 2025, care vizează, între altele, faptul că decizia de anulare a alegerilor ar trebui să fie luată de cel mai înalt organism electoral și să poată fi revizuit de cel mai nalt organism judiciar, de Curtea Constituțională sau de o instanță electorală specializată; procesul decizional de anulare a alegerilor ar trebui să fie limitat la circumstanțe foarte excepționale, cum se exprimă Comisia și reglementat clar; recunoașterea posibilității contestării rezultatelor alegerilor pe baza încălcării drepturilor și intereselor electorale și să fie reglementate consecințele tulburărilor informaționale și atacurilor cibernetice.

În baza acestor recomandări, am propus modificarea celor două reglementări, spre a nu mai exista riscul ca un competitor electoral să fie eliminat din cursa electorală fără a putea să se apere sau a avea cale de atac sau un proces electoral să se anuleze fără dovezi concludente și fără să existe cale de a contesta decizia de anulare de către actorii electorali prejudiciați și chiar de către cetățeni, ale căror voturi sunt aruncate la gunoi, cum s-a întâmplat prin Decizia CCR nr.32/2025.

R.G.: Există vreun proiect electoral pe care îl considerați prioritar pentru acest an?

V.V.: Sunt mai multe astfel de proiecte. Unul dintre ele se dezbate acum la Comisia pentru administrație și vizează adoptarea Codului de urbanism și amenajarea teritoriului, inițiat de Guvern. Este un act normativ important, dacă este să ne raportăm numai la municipiul București, unde cunoașteți ”bătăliile” juridice dintre administrația Capitalei și cea a sectoarelor, suspendarea P.U.Z. –urilor (planuri urbanistice zonale) celor șase sectoare și vă amintiți cu tristețe și consternare momentul de la finele anului trecut, când la pasajul Unirii, Primarul Sectorului 4 a organizat demararea lucrărilor de consolidare a acestuia, iar Primarul General a venit cu buldozerul.

Dar nici în restul localităților nu e mai bine.

De aceea, e un proiect important, început din mandatul trecut, care, din păcate, se dorește a fi adoptat ”pe repede înainte” deoarece România se află sub amenințarea pierderii unor sume mari de bani de la Uniunea Europeană, deoarece termenul impus de aceasta a fost demult depășit.

Problema este că nu suntem noi, cei care am început mandatul în decembrie 2024, vinovați de acest lucru și am dori să ne putem implica în alcătuirea lui.

În ceea ce mă privește, printr-un efort greu de descris, am parcurs în trei zile cele peste 800 de pagini, 600 de articole și 1000 de amendamente și am formulat, împreună cu colegul meu Ionel Goidescu, membru în aceeași comisie, numeroase amendamente (peste 60), care provesc aspecte de tehnică jurdică, de redactare și de regim al instituțiilor reglementate.

În egală măsură, apreciem că e necesar să modificăm legislația electorală, acum cât este încă de actualitate, caldă, situația creată în anul electoral 2024. Trecerea timpului atrage uitarea, dezinteresul și riscul repetării unor situații periculoase pentru democrație și statul de drept.

R.G.: În ce comisii parlamentare activați și care sunt principalele teme pe care le dezbateți?

V.V.: Una din comisii am menționat-o deja, cea de administrație publică, unde am calitatea de membru.

Cea de-a doua este Comisia pentru constituționalitate, al cărei președinte sunt, care este formată din 13 membri și unde există un staff tehnic foarte competent, două consiliere cu experiență, împreună cu care sperăm să facem lucruri bune pentru Parlament și pentru țară.

Atribuția ei include proiecte de acte normative care au făcut obiectul controlului exercitat de Curtea Constituțională, dar mi-am propus să întăresc atribuțiile, cu atât mai mult cu cât situația actuală a României impune acest lucru.

Mă refer la faptul că, din păcate, respectarea Constituției riscă să devină o opțiune pentru multe autorități și titulari de funcții și demnități în stat, iar interpretarea Legii fundamentale este din ce în ce mai discutabilă, discreționară, abuzivă chiar.

Este suficient să ne gândim la soluția promovată de chiar garantul supremației Constituției, Curtea Constituțională, care a statuat, prin Hotărârea nr.32/2025, că Președintele în exercițiu la acea dată își poate continua mandatul până când noul Președinte va depune jurământul, deși mandatul acestuia încetase pe 21 decembrie 2024 și nu putea fi prelungit decât prin lege organică, în caz de război sau catastrofă.

Acest lucru a atras critici virulente în țară și străinătate, împreună cu anularea alegerilor și demisia fostului Președinte, în contextul inițierii unei proceduri de suspendare, care avea toate șansele să fie aprobată.

Acest lucru, urmat de riscul demiterii prin referendum, ar fi avut ca efect pierderea drepturilor cuvenite foștilor șefi de stat, ceea ce a constituit, cum se apreciază legitim, unul din motivele acelei demisii.

De aceea, doresc să contribui la întărirea stării de constituționalitate în România, prin Comisia pe care o conduc și a cărei autoritate intenționez să o întăresc.

R.G.: Care este strategia Partidului S.O.S. România pentru următorii ani?

V.V.: Aș sintetiza răspunsul în afirmația că fiecare partid își dorește să fie implicat în actul de guvernare, pentru a putea să realizeze obiectivele politice specifice și pentru a putea contribui la bunul mers al țării căreia aparține.

Dorim să ne întărim ca partid să atragem cât mai mulți membri și susținători, prin  calitatea prestației parlamentarilor noștri, prin proiectele bune pentru țară și pentru oameni. Dorim să apărăm Interesul Național, pe care îl punem mai presus de orice alt interes, să redăm demnitatea țării, din păcate prea mult afectată din cauza prestației celor care ne-au guvernat și care s-au preocupat mai mult pentru propriul lor bine și interes decât binele neamului românesc.

Prea mult am stat cu capul plecat și spinarea încovoiată. Am sacrificat capitalul autohton, avuția națională, am privatizat iresponsabil serviciile  esențiale pentru viața oamenilor și pentru țară, de au ajuns românii la limita supraviețuirii din cauza costurilor la facturi, la medicamente, a salariilor mici și a pensiilor care s-au mărit numai pe hârtie.

R.G.: Cum vedeți evoluția scenei politice din România și ce schimbări considerați necesare?

V.V.: E o întrebare grea, la care nu știu dacă poate da cineva un răspuns precis.

Nădăjduiesc că viața publică se va așeza în matca ei normală. Că partidele suveraniste, pe nedrept numite ”extremiste”, vor putea să se implice în guvernarea și administrarea țării și că voința poporului nu va mai fi călcată în picioare de așa-zisele partide ”pro-europene”.

Pun în discuție caracterul inexact și defăimător al calificării ca ”extremiste” a partidelor suveraniste, trei câte suntem astăzi, prevăzute în Parlament, S.O.S. România, A.U.R. și P.O.T.

Singura variantă în care se poate accepta caracterul ”extremist” este în termeni constituționali, art.1 alin.(1) prevăzând că ”România este stat național, suveran, unitar și indivizibil”. Noi suntem ”extremiști”, cum ne califică alții, în termeni constituționali. Să înțelegem că și Constituția este extremistă?

Cât privește așa zișii pro-europeni, credem că numai la nivel declarativ sunt astfel, pentru că în realitate, au îngenunchiat acest popor, prin modul în care au guvernat. Unde mai este pensia minimă de 1500 lei și milioane de oameni, cei mai mulți vârstnici care sunt obligați să trăiască doar cu atâția bani.

De altfel, partidul S.O.S. România provoacă societatea civilă și mass-media de bună credință la o astfel de discuție, pentru a reda cuvintelor sensul lor corect și a stopa manipularea care se face prin astfel de calificative.

R.G.: Ce obiective v-ați propus până la finalul mandatului?

V.V.: În plan legislativ, să contribui la adoptarea a patru acte normative fundamentale: Codul urbanismului, Codul patrimoniului cultural – național, Legea de aprobare a Codului administrativ și Codul de procedură administrativă.

În egală măsură, vreau să mă implic în rezolvarea problemelor pe care le are județul Vrancea pe care-l reprezint în Camera Deputaților. Sper că autoritățile județene vor trece peste ambițiile politice și, împreună și cu ceilalți parlamentari din Vrancea, vom lupta împreună pentru binele județului.

Sunt lucruri care trebuie neapărat rezolvate. Mă gândesc la stațiunea Soveja, care este în paragină, și care trebuie să redevină perla Vrancei. Arta populară, tradițiile trebuie încurajate, ele sunt cele care ne dau identitate, sunt zestrea de nestemate a poporului.

Vreau să declar tezaur uman viu, potrivit legii, meșteri populari vrânceni. Și multe altele, despre care vom mai avea ocazia să vorbim.

R.G.: Care este mesajul dumneavoastră pentru cetățeni și pentru colegii din Parlament?

V.V.: Încep cu colegii din Parlament și le spun că Interesul Național și Binele Public nu au culoare politică. Nu aparțin niciunui partid. Slujirea lor este o obligație a tuturor parlamentarilor care sunt în slujba poporului, cum spune Constituția.

Cetățenilor, români sau străini care trăiesc în România, inclusiv românilor care aparțin minorităților naționale, le transmit făgăduința mea de a mă dărui, onest și deplin cu toată experiența, știința și conștiința mea, rezolvării problemelor specifice muncii de parlamentar, care contribuie la dezvoltarea acestei țări în demnitate și prosperitate.

Să facem legi statornice, pentru oameni și țară, nu pentru interese de grup sau individuale. Și să le aplicăm cu bună credință, în litera, dar și în spiritul lor.

Voi rămâne cu mintea și sufletul treze pentru toate nevoile oamenilor, cele care îmi sunt transmise de vrâncenii care m-au trimis prin votul lor în Parlament și le promit că mă străduiesc să nu-i dezamăgesc. Să-i fac mândri de mine, așa cum eu sunt înnobilată că îi reprezint în forul legiuitor al țării.

---

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet