Realitatea de care fugim e mai rea ca un coșmar

M-am trezit ud de transpirație, plîngînd. Visasem că apa de la robinet se transformase în sînge. Peste tot, văzusem resturi de oameni, erau prunci avortați acasă, medicamentos, și aruncați în toaletă. Așa spaimă nu mai trăisem din ziua în care mă căutase moartea pe acasă. Ce bine că Domnul nu i-a deschis ușa!

Ce coșmar! Atîția nevinovați măcelăriți și aruncați într-un mod grotesc. Cum să te arunce în toaletă propria mamă?!

Avortul nu te face neînsărcinată, mămico, ci te îndoliază, te face maica unui prunc mort!

Dacă vrei să-ți ucizi pruncul, te implor, părăsește gîndul drăcesc! Dacă ai făcut-o deja, nu dispera, există iertare și vindecare și pentru tine. Domnul e bun și mult-milosîrd, ca tatăl fiului risipitor. Te așteaptă cu brațele deschise, în Biserică, la spovedanie, să lepezi povara prunciderii din sufletul tău rănit de moarte… Curaj! Îți sunt alături. Orice ar fi. Și nu te judec, nu voi arunca cu pietre, căci port și eu poverile păcatelor mele. Hai! Fă primul pas spre vindecare. Dacă vrei să vorbim, să te ajut cu ce pot, mă găsești la un e-mail distanță. (S.A.N.S.)