INTERVIU CU LELIA OIEGAȘ & MICHEL BAKKER – despre „împreună pentru totdeauna”, curaj, iubire și romanul „Lelia”
Astăzi avem privilegiul de a vorbi cu Lelia Oiegaș și cu Michel Bakker – doi oameni care, printr-o poveste de dragoste profundă și matură, au reînviat credința că iubirea adevărată nu cunoaște vârstă. Povestea lor, transpusă într-o carte emoționantă, este o odă închinată unei femei care a aprins lumina într-un întuneric dens.
El, bărbatul care a scris această carte, își deschide sufletul pentru a împărtăși călătoria lor comună, iar ea, femeia care a adus acea schimbare, își împărtășește perspectiva asupra iubirii și a transformărilor pe care le-au trăit împreună.
Vă invităm să descoperiți, prin cuvintele lor, cum o întâlnire poate schimba totul și cum, uneori, iubirea își face loc chiar și în cele mai neașteptate momente ale vieții și, în plus, vom afla cum această poveste s-a așternut cu răbdare și emoție în paginile romanului „Lelia”, devenind un testament al unei iubiri care nu doar că a înflorit, dar a învins timpul și îndoielile, oferindu-le zi de zi un nou început.
1. Cum s-a simțit Michel în momentul în care a întâlnit-o pe Lelia pentru prima dată? A existat un moment în care a realizat că viața lui se va schimba pentru totdeauna?
Michel Bakker: În timpul acelei lungi conversații telefonice, cu o zi înainte de prima noastră întâlnire, am ascultat o voce ce părea desprinsă dintr-un vis – era vocea unui înger. Lelia vorbea cu o dulceață rară, ca și cum fiecare cuvânt ar fi fost rostit dintr-o lume mai frumoasă. Și atunci, am simțit pentru prima dată că iubirea adevărată poate fi recunoscută într-o voce.
Când ne-am întâlnit față în față, am descoperit o femeie ce nu știa că poartă în suflet o inocență deosebită, o femeie capabilă de o afecțiune adâncă, pură. Atunci am înțeles, cu o siguranță liniștitoare, că Lelia avea toate calitățile unei femei alături de care mi-aș dori să trăiesc pentru totdeauna.
2. Cum s-a simțit Lelia în momentul în care l-a întâlnit pe Michel pentru prima dată? A existat un moment în care a realizat că viața ei se va schimba pentru totdeauna?
Lelia Oiegaș: În seara întâlnirii noastre, în apartamentul meu, emoțiile mă copleșeau. Eram plină de curiozitate, dorind să-l cunosc mai bine pe Michel, după acea convorbire minunată la telefon, care a durat mai mult de o oră și mi-a lăsat un gust dulce în suflet. În acel moment, nu îndrăzneam să îmi imaginez o relație amoroasă, deoarece viața mea era condusă de muncă – 6 zile pe săptămână, aproape 60 de ore. Timpul meu pentru mine însămi era limitat, iar pentru o relație părea imposibil.
Dar, în ciuda tuturor îndoielilor, două săptămâni mai târziu, ceva s-a schimbat. Am realizat, cu o claritate neașteptată, că Michel era exact jumătatea mea mult căutată, acea piesă care lipsea din viața mea.
3. Cum credeți că a evoluat relația voastră? Ce anume v-a unit mai mult, în ciuda experiențelor anterioare?
Michel Bakker: Relația noastră a evoluat ca un râu liniștit care, de la început, se strecoară timid prin peisajul vieții noastre, iar cu fiecare zi ce trece, curge mai larg și mai adânc, îmbogățindu-se cu noi înțelesuri. Eu privesc acum lumea dintr-o perspectivă mai vastă, mai completă, și astfel, prin ochii Leliei, pot înțelege mai mult, pot vedea dincolo de aparențe. Ea este un refugiu sigur, o fântână de încredere necondiționată. Nu contează câte furtuni ne lovesc, câte valuri ne zguduie relația – Lelia este stânca pe care mă pot sprijini mereu, fără nicio teamă. De fiecare dată când ne certăm sau discutăm, în ciuda tuturor valurilor de emoții, știm că în final va răsări soarele și vom găsi pacea din nou. Lelia este acea ființă care ar face orice pentru mine, nimic nu i-ar fi prea mult. Ea știe să iubească cu toată ființa ei, fără rezerve. Este ghidul meu, farul care îmi luminează calea. Suntem un întreg, chiar dacă diferim în esența noastră. Lelia este un foc viu, extrovertit, iar eu sunt mai degrabă un licăr de lumină introvertită. Cu ea, cuvintele sunt simple, nu trebuie să mă gândesc la ce înseamnă sau ce simte – comunicăm dincolo de cuvinte. Esența unei relații adevărate este să poți vorbi fără bariere, iar cu ea, acest lucru devine natural. Poate că, uneori, felul ei direct de a fi mă lovește ca o rafală, dar sunt gata să plătesc prețul pentru că, în schimb, primesc autenticitatea ei.
Deschiderea unei firme împreună, în casa noastră, ne-a unit și mai mult, ne-a învățat să lucrăm împreună, să fim același spirit. Însă, când am început să cunosc poveștile ei din trecut, legătura noastră a căpătat o dimensiune mai profundă, o legătură născută din compasiune, iar dragostea mea pentru ea a devenit o flacără care arde tot mai puternic.
Lelia Oiegaș: Relația noastră a fost ca o floare rară care, cu fiecare zi ce trece, înflorește tot mai frumos, mai vibrant. Michel a venit în viața mea ca o briză calmă, cu o maturitate care m-a fascinat, cu o înțelepciune care m-a făcut să-l văd altfel decât pe toți cei pe care i-am cunoscut înainte. Era diferit, calm, cu o tandrețe fină care mă cucerea încet, dar cu sigur. Răbdarea lui era nelimitată, iar curiozitatea și interesul pentru mine erau ca o adiere blândă care m-a învăluit… mă simțeam ascultată, văzută cu adevărat. Vocea lui, atât de blândă, părea să vină dintr-un alt timp, un timp unde dragostea se măsura în gesturi mici și tandre. Și când m-a invitat la dans, pe ritmurile unei melodii romantice franțuzești, adusă cu grijă pentru prima noastră întâlnire, am simțit că între noi se întâmpla ceva special. Era ca și cum întreaga lume s-ar fi oprit pentru o clipă, iar acea muzică ne unea într-un fel pe care cuvintele nu l-ar fi putut descrie.
4. Dacă ar fi să descrieți iubirea voastră cu un cuvânt sau o frază, care ar fi acela?
Michel Bakker: O flacără care arde în tăcere, dar încălzește totul în jurul ei – compasiune.
Lelia Oiegaș: O întâlnire dintr-o altă viață, o piesă dintr-un puzzle care se așază perfect – predestinat.
5. Care este cel mai mare obstacol pe care l-ați depășit împreună până acum? Cum v-a consolidat acest lucru relația?
Michel Bakker: Cel mai mare obstacol pe care l-am depășit împreună a fost, fără îndoială, stresul constant legat de administrarea B&B-ului nostru. Provocarea de a asigura satisfacția oaspeților și de a jongla cu așteptările lor ne-a pus la încercare, dar, în același timp, ne-a unit. Am învățat să gestionăm împreună presiunea, iar acest lucru ne-a întărit legătura, pentru că, indiferent de stresul extern, aveam aceeași viziune și aceleași obiective. A fost o lecție despre cum să lucrăm în echipă, atât în afacere, cât și în viața personală.
Lelia Oiegaș: Un obstacol semnificativ pentru noi a fost diferența de mentalitate – provenind din culturi, educații și credințe foarte diferite, aveam fiecare un bagaj emoțional distinct, care uneori crea conflicte. Cu timpul, am învățat să ne acceptăm diferențele și să încercăm să ne punem în pielea celuilalt, să înțelegem motivațiile și perspectivele diferite. Prin exercițiul empatiei, am învățat să gândim din colțuri opuse ale lumii, iar acest proces de adaptare continuă ne-a întărit relația, construind-o pe un fundament de respect și înțelegere profundă.
6. Cum reușiți să mențineți legătura puternică și să vă sprijiniți reciproc, chiar și atunci când viața nu este ușoară?
Michel Bakker: Legătura noastră rămâne puternică nu pentru că depunem efort, ci pentru că totul vine natural, dintr-o profundă încredere și iubire. Nu trebuie să mă gândesc la asta sau să depun un efort conștient – este ca o respirație comună, un dans continuu între sufletele noastre. Iubirea nu se forțează, ea crește singură, se hrănește din momentele simple și din gesturile mici, dar pline de semnificație.
Lelia Oiegaș: Unde există iubire adevărată, respect și sinceritate, orice obstacol devine doar o oportunitate de a crește împreună. Cred că secretul nostru este că am făcut totul ca un întreg – fiecare pas, fiecare vis, fiecare provocare ne-a unit mai mult. Michel și cu mine suntem complementari, în feluri pe care nu le-am înțeles deplin la început. Ceea ce eu nu pot face, el reușește, și viceversa – și tocmai această combinație de talente și energie a dat naștere unei relații care depășește orice așteptare. În momentele dificile, ne oferim unul altuia sprijinul profund de care avem nevoie, dar totodată știm că adevărata putere a unei relații stă în dăruire – nu doar în a oferi, ci și în a primi cu inima deschisă. Împărtășind totul din adâncul ființei noastre, punând iubirea pe primul loc, am reușit să facem din fiecare provocare un pas spre întărirea legăturii noastre.
7. Ce înseamnă pentru voi ideea de „împreună pentru totdeauna”?
Michel Bakker: „Împreună pentru totdeauna” este o promisiune imensă, încărcată cu un sens profund și incert. E greu de spus ce ne rezervă viitorul, cum vom evolua fiecare dintre noi și cum vor evolua și ceilalți. Dragostea este, în esență, despre „Acum” – despre momentul prezent și ceea ce simțim acum, nu despre ceea ce poate veni. Desigur, acest aspect este discutat în detaliu în cartea mea „De ce am devenit filozof și nu milionar”, dar ceea ce simt acum este un angajament, o alegere profundă de a continua acest drum împreună. Viitorul este un teritoriu necunoscut, dar „Acum” este un punct de ancorare în care simt că am ales să fiu alături de Lelia, cu tot ce aduce acest „acum”.
Lelia Oiegaș: „Pentru totdeauna” înseamnă să mergi până la capătul lumii, să nu te oprești niciodată, să nu te dai bătut nici când vânturile sunt potrivnice. Așa cum spun românii, „până în pânzele albe și poate chiar mai departe” – asta înseamnă să iubești cu toată ființa ta, cu fiecare colț al inimii și al sufletului. „Pentru totdeauna” înseamnă să lupți, să te sacrifici, să accepți toate imperfecțiunile și să treci peste greșeli, știind că iertarea este cheia. Nimeni nu este perfect, iar o relație care nu se confruntă cu niciun conflict ar fi una destul de monotonă. Diferențele, dezacordurile – toate fac parte din dansul nostru, din învățătura reciprocă și din acea iubire care nu se oprește, chiar și în fața celor mai grele încercări.
8. Care sunt micile gesturi zilnice care vă reamintesc de ce v-ați ales unul pe celălalt?
Michel Bakker: Gesturile zilnice sunt ca niște mici ancore care ne aduc mereu înapoi unul la celălalt. Ne spunem des „te iubesc”, dar nu doar cuvintele contează, ci și râsul nostru comun, momentele când ne certăm – toate sunt parte din acea armonie imperfectă care face ca relația noastră să reziste în fața timpului. Este un semn al unui legături adânci, care nu se bazează doar pe momentele ușoare, ci și pe acelea care ne provoacă și care ne fac să ne întoarcem mereu unul la celălalt.
Lelia Oiegaș: Pentru mine, iubirea se hrănește din gesturile mici, acele momente care par nesemnificative, dar care au puterea de a construi ceva cu adevărat mare. Un pupic dulce la plecare sau la întoarcere, o mână ținută strâns în timpul unei plimbări, o îmbrățișare în public, un zâmbet care spune mai mult decât o mie de cuvinte. Iar cel mai important dintre toate este să nu uităm niciodată să fim copii – să ne bucurăm de acele mici gesturi care par neînsemnate, dar care ne îmbogățesc sufletul. Menținând acei fluturași liberi în inimile noastre, ne reamintim, în fiecare zi, de ce am ales să fim unul alături de celălalt, acum mulți ani.
9. Să vorbim și despre carte… Cum a ajuns romanul „Lelia” să fie așternut în pagini și să ia drumul publicării?
Michel Bakker: Romanul Lelia a fost scris într-o perioadă relativ scurtă, de 14 zile, fiind, mai degrabă, o primă încercare literară. A fost un impuls spontan de a scrie, alimentat de dorința de a crea ceva. Având în vedere pasiunea Leliei pentru lectură, am continuat să scriu, iar pe măsură ce povestea se desfășura, am simțit că ajunge la o concluzie naturală. Decizia de a-l publica a venit ca o dorință exprimată clar de Lelia, care și-a dorit ca romanul să fie disponibil și în format fizic, pentru a putea fi împărtășit și citit de un public mai larg.
Lelia Oiegaș: Totul a început cu un roman fictiv pe care Michel l-a citit, scris de un profesor privat care m-a învățat primii pași în învățarea limbii olandeze. În acel roman, eu eram personajul principal, un personaj numit SK, un acronim pentru „Si Kecil”, ceea ce înseamnă „micuță” în limba indoneziană. Deși iubirea profesorului nu s-a bucurat de reciprocitate, aceasta a stârnit în Michel un sentiment de gelozie, iar acest lucru l-a inspirat să scrie despre cum mă vede el pe mine. Astfel, a început să descrie felul în care mă percepe, iar primul capitol al romanului a fost scris imediat. Citindu-l, l-am încurajat să continue, iar în două săptămâni, în 2012, manuscrisul a prins viață. În toamna anului trecut, după ce am tradus De ce am devenit filozof și nu milionar al lui Michel, am simțit un gol în suflet, așa că am ales să traduc și manuscrisul Lelia din olandeză, punând multă emoție în fiecare cuvânt. Sunt extrem de recunoscătoare doamnei Mara Mădălina Radu, o persoană deosebit de talentată, care a corectat și îmbunătățit manuscrisul romanului Lelia. Este o binecuvântare în viețile noastre, un adevărat înger care ne-a ghidat pe drumul literar.
10. A existat vreo ezitare în a împărtăși atât de multe detalii despre relația voastră? Cum ați echilibrat intimitatea personală cu dorința de a crea o poveste universală?
Michel Bakker: Nu am avut niciodată ezitări în a împărtăși detalii intime ale relației noastre, deoarece Lelia a fost mereu încântată să recitească ceea ce am scris. Într-o anumită perioadă din viața mea, am ajuns să nu mai am frica de a împărtăși aspecte personale cu alții, deoarece am învățat că majoritatea oamenilor sunt preocupați, mai degrabă, de propriile lor vieți. Există un moment în care realizezi că nu ai prea mult de pierdut. De asemenea, în procesul de scriere, există întotdeauna elementul imaginației, iar cititorul trebuie să fie conștient de faptul că există o linie fină între adevăr și ficțiune, care plutește mereu deasupra oricărei lucrări literare.
Lelia Oiegaș: În cazul nostru, sinceritatea a fost cheia. Nu am simțit niciodată nevoia să ezităm în fața publicului, deoarece fiecare detaliu și fiecare sentiment erau necesare pentru ca povestea noastră să fie complet autentică și reală. Intimitatea noastră a fost bine echilibrată, deoarece am luat decizia de a ne organiza viața profesională și personală în jurul activităților firmei, care se desfășura chiar în casa noastră. Locuind alături de oaspeți, în pensiune, am avut un spațiu personal la etajul al doilea, care era atât refugiu, cât și birou de administrare, un loc unde aveam întâlniri, vizionam filme și planificam activitățile. Într-o poveste, detaliile și momentele pline de emoție sunt esențiale, iar un cititor poate simți imediat autenticitatea a ceea ce vine din suflet, diferențiind ușor realitatea de ficțiune.
11. Cum sperați că va fi percepută povestea voastră de cititori? Ce doriți să rămână cu aceștia după ce închid cartea?
Michel Bakker: Fiecare cititor își găsește propria poveste în paginile de roman. În acest sens, sper că mulți vor înțelege că alegerea între a trăi singur și a trăi alături de altcineva nu reprezintă o decizie la fel de ușoară pentru toată lumea. Aceasta este o dilemă semnificativă pentru mulți, o provocare ce adesea vine cu incertitudini adânci. Mi-aș dori ca acest roman să deschidă ochii cititorilor, fără a le oferi răspunsuri clare sau soluții universal valabile. În același timp, sper că mulți se vor regăsi în cel puțin unele dintre aspectele acestei povești, deoarece, la urma urmei, literatura are darul de a reflecta trăiri și experiențe comune.
Eu am dorit să creez o poveste care să fie accesibilă și plăcută, incluzând anecdote adevărate care să adâncească autenticitatea acesteia, dar și să transmit o viziune asupra ceea ce înseamnă realitatea interacțiunii umane, în special în contextul unei relații de durată. Am dorit să reliefez experiența unui scriitor care își regăsește calea în relațiile cu semenii săi, mai ales atunci când intră într-o legătură de intimitate profundă. Astfel, romanul meu își propune să fie ușor de citit, dar conținând, în același timp, profunzime – altfel spus, e o combinație între ușurință narativă și explorare emoțională.
Când am terminat de scris, am simțit că am ajuns la finalul unui capitol al poveștii reale. Nu am dorit să modific nimic, ci să las textul să respire așa cum era, cu toate imperfecțiunile și frumusețea sa autentică. Totuși, acum, privind retrospectiv, simt că romanul are nevoie de o continuare, deși au trecut mulți ani de la scrierea sa. Lelia a fost scris în 2012 și a fost lăsat cu un final deschis, iar dacă va urma o continuare, încă nu pot răspunde cu certitudine. Poate că este doar o chestiune de timp, de a înțelege ce se va întâmpla cu acești oameni, dar ceea ce știu sigur este că fiecare poveste își cere continuarea în mod natural.
Lelia Oiegaș: Povestea noastră este profund reală, autentică și originală, iar fiecare cititor își poate regăsi fragmente din propria viață în cuvintele sale. Tema romanului explorează dilema unui scriitor care, aflat în împlinirea și liniștea solitudinii, descoperă iubirea și tot ceea ce înseamnă să trăiești alături de altcineva. Este o călătorie a înțelegerii a ce presupune să împărtășești totul cu o altă persoană, să construiești împreună un viitor, să înveți să iubești și să dăruiești iubire, să te regăsești în oglinda unui alt suflet, să te integrezi în societate și să conduci o afacere, învățând să trăiești pentru celălalt, învățând să prețuiești prezentul și să trăiești în „Acum”.
Îmi doresc din tot sufletul ca toți oamenii singuri să găsească curajul de a se lăsa iubiți, de a se deschide și de a fi răsfățați. Singurătatea nu poate oferi validare și apreciere așa cum o poate face o relație autentică. În doi, lumea capătă culori vii, iar visele devin mai ușor de realizat atunci când simți că ești complet alături de cel drag. Împreună, devenim o forță capabilă să construim un viitor plin de lumină și posibilități.
12. Ce sfat le-ați da celor care se află în căutarea unui „împreună” similar cu al vostru, dar nu au curajul să creadă că iubirea adevărată poate veni mai târziu în viață?
Michel Bakker: În viață, am învățat că uneori percepțiile noastre despre oameni și situații se pot schimba într-un mod neașteptat. O femeie care pare inaccesibilă poate deveni totuși parte din lumea ta, dacă îți permiți să renunți la limitările gândirii tale. Nu te lăsa prins de rigiditatea propriilor concepte, pentru că realitatea are un mod unic de a sparge acele bariere, de a-ți transforma lumea și de a te învăța că iubirea poate veni atunci când nu te aștepți. Ai încredere în tine și în fluxul vieții. Dacă îți deschizi inima și mintea, vei descoperi că „împreună” poate veni în orice moment, chiar și atunci când timpul pare să fi trecut.
Lelia Oiegaș: În trecut, în relațiile greșite cu bărbați care nu erau decât umbre ale idealului meu, trăiam cu credința că jumătatea mea nu se născuse încă în această viață… Am fost educată într-o atmosferă de iubire necondiționată, într-o familie unde armonia și respectul reciproc erau esențiale. Acestea au fost fundamentul meu, dar niciodată nu am crezut că iubirea adevărată ar putea veni la 41 de ani. Apoi, Michel a intrat în viața mea și, ca o floare ce înflorește sub razele unui soare blând, am început să îmi descopăr adevărata esență. El mi-a dat aripi, mi-a inspirat curajul de a-mi folosi darurile naturale, învățându-mă cum să iubesc oamenii și să fac totul din suflet. Ospitalitatea noastră românească, învățată de la părinți, a fost cheia succesului pensiunii noastre și o dovadă a iubirii autentice. Michel, la 46 de ani, a avut curajul să înfrunte singurătatea, să riște și să descopere că iubirea adevărată poate veni oricând, chiar și atunci când nu te aștepți.
Într-adevăr, uneori iubirea adevărată nu vine atunci când ne dorim, dar vine cu o putere care ne schimbă destinul.
Prin sinceritatea și curajul lor de a împărtăși experiențele, Michel- cel care a scris cartea, cât și Lelia – sursa acestei lumi noi, ne arată că iubirea este mai mult decât un sentiment – este un drum comun, un angajament și o lecție de viață continuă. Le mulțumim pentru că ne-au oferit o privire în adâncurile relației lor și, mai ales, pentru că ne-au arătat că iubirea nu doar că vindecă, ci și transformă.
Și… după ce închidem această pagină, rămânem cu o întrebare simplă: cât de mult suntem dispuși să lăsăm iubirea să ne schimbe viața?
De citit și:
Profesoara Elena Roată (1961-2022), ,,o flacără arzândă” a învățământului gorjean (scoalagorjeana.org)
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo