Gorjule, Mândrule! Povestea ursului
Foto: Asociația Calea Neamului
Undeva, la marginea vestică a dispărutului sat Dârmoxa (sat dispărut, situat în fața actualei localități Topești, oraș Tismana), în amonte pe apa Pârgavului a existat un pripor (poate încă mai există!), și căruia localnicii îi ziceau „La Prihod”. Unele dintre sursele istorice din veacul trecut l-au descris ca pe „o stâncă ruptă, un pieptiș zgrunțos, un repeziș amețitor”.
În perioada interbelică, „la picioarele lui, pe apa Pârgavului, o adunătură de lume jelea pe un cioban tânăr, mort de moarte grabnică (…) un urs nărăvit l-a înhățat şi l-a trântit cu capul de stâncă, făcându-i-l țăndări”.
Unii dintre oamenii aflați la locul tragediei povesteau cu multă seriozitate, împrumutând informații din narativul unor legende mai vechi, cum dihania „ar fi răpit o fată şi o ține ascunsă-n vizuină şi, când zărește vreun cioban, crede că vine să-i fure dragostea şi vede negru ’nainte”.
Cum se întâmplă mai mereu la astfel de nenorociri, unii dintre sătenii mai în vârstă, prezenți la fața locului, povesteau că „ursu e lighioană vicleană (…) e fecior de popă, l-a blestemat tat-său, că s-a ’ndrăgostit de o fată şi n-a mai învăţat carte; de aceea cântă el mor-mor, ca un dascăl în strană, şi face, ce face şi-şi dă ’n petec, furând câte o fată frumoasă, rătăcită după zmeură şi după mure” .
MAGAZIN CRITIC – Contează pe ȘTIRI ce contează