Să luăm exemplu de la Blagoveștenie / Bunavestire
doxologia.ro
Blagoveștenia – cuvînt străvechi, românesc, nu slav, după cum aflăm din dicționarele fals etimologice oficiale – mă inspiră să afirm că, la fel ca în biografia lui Iisus, cînd i s-a dedicat Maicii Sale celebrarea zămislirii după voia Tatălui Ceresc, ar fi normal să fie sărbătorite zilele conceperii fiecăruia dintre noi, oamenii, creați după chipul Aceluiași Tată Atotputernic.
De regulă, actualmente se celebrează zilele de naștere considerate momente de bucurie, deși stră-străbunii noștri traco-geto-daci plîngeau la coborîrea în lumea pămîntească a odraslelor, rîzînd în schimb la ridicarea sufletelor înapoi la Tatăl din cer. Plînsul simboliza venirea în trup pămîntesc întru suferință și moarte, iar rîsul – bucuria întoarcerii în cer întru nemoarte.
Părintele Constantin Virgil Gheorghiu, prolific scriitor din exil, considera că nu ziua de naștere, ci adevărata sărbătoare individuală este ridicarea fiecăruia la cer, în ziua hotărîtă de Pronie. Toți sfinții și mucenicii figurează în calendar cu această dată, fiindcă momentul este echivalent cu nașterea în cer, cu nemurirea de care erau siguri și strămoșii pomeniți.
Științific, chiar dacă e tainic, momentul conceperii constituie manifestarea fiziologică a acordului dat de Sus pentru venirea pe lume a celor care, în majoritatea cazurilor, abia peste nouă luni vor dobîndi și calitatea de nou-născuți, implicit de cetățeni. Acesta este un adevăr sacru pentru impunerea socialmente a căruia încă se luptă asociațiile pro-vita din toată lumea. De aceea, mi se pare mai potrivită trecerea în actele specifice a datei conceperii individului, ce poate fi dedusă cu exactitate în societățile evoluate, cu acces la tehnologie, decît a datei ruperii cordonului ombilical. De ce ar fi mai important și demn de celebrare momentul nașterii decît cel al concepției? Doar fiindcă el capătă pecetea socială? E, oare, mai de preț recunoașterea omenească a vieții unei noi ființe decît aceea divină? Dimpotrivă, cred că ceea ce Dumnezeu vrea trebuie să primeze. Or, zămislirea, îndeobște ignorată, trecută sub tăcere în virtutea prejudecăților[1] s-ar cuveni, dacă nu celebrată, măcar recunoscută social, fiind primordială.
Fecioara-femeie, viitoare mamă – indiferent că este albă, neagră, mulatră, ori de origine europeană, asiatică, africană etc. – merită felicitată, sărbătorită, venerată după exemplul oferit de inspiratul alcătuitor al rugăciunii destinate celei învrednicite a primi de la Sfîntul Arhanghel Gavriil Bunavestire / Blagoveștenia la 25 mărțișor:
Fecioara încuviințată de Dumnezeu, Mireasa nestricată, palat al Preasfîntului Duh, scaun de foc al nevăzutului împărat, chivot ceresc purtător al Cuvîntului lui Dumnezeu, căruța cea în chipul focului; odihna Dumnezeului Celui viu, zămislirea negrăită a trupului lui Hristos, cuibul Vulturului ceresc, turtureaua cea cu bună glăsuire, porumbița cea preabună, lină și fără de răutate; Maica iubitoare de fii, adîncul milelor, picătura care risipește mînia lui Dumnezeu, adîncimea cea nemăsurată, taina cea negrăită, minunea cea neștiută, minune nespusă; Biserică nefăcută de mînă omenească a Însuși Împăratului tuturor veacurilor; tămîia cea cu bun miros, veșmînt cinstit, porfiră de Dumnezeu țesută, rai sufletesc, odrasla pomului celui de viață purtător, floarea cea preafrumoasă, care ai înflorit nouă veselia cerească, strugurele mîntuirii noastre, paharul Împăratului Ceresc, întru care s-a dres de la Duhul Sfînt vinul harului celui neîmpuținat; solitoarea legii, începătura credinței celei adevărate a lui Hristos, turnul cel neclintit, pieirea ereticilor, sabia mîniei lui Dumnezeu împotriva tuturor celor nelegiuiți, îngrozire diavolilor, biruință în războaie, păzitoare adevărată tuturor creștinilor și lumii încredințată mîntuire[2].
Din păcate, diavolul, prin uneltele sale, a sucit mințile „elitelor“ globaliste care-și arogă dreptul de a decide asupra prezentului și viitorului populației planetei și emit reguli, dau ordine, uneltesc plandemonii și alerte climatice, organizează și întrețin războaie, manipulează limbajul și clocesc ideologii în care moartea devine țelul suprem. De la „întrerupere de sarcină“ (i.e. avort, pruncucidere) pînă la „sfîrșit demn“ (i.e. eutanasie, moarte asistată) și „pierderi colaterale“ (genocid), crimele tind să devină normalitatea, dezideratul principal, ocupînd zeci de pagini din așa-numita „agendă 30“.
Oameni trimiși de Dumnezeu precum Sfîntul Arsenie de la Prislop ori părintele Justin Pârvu și-au atenționat conaționalii în repetate rînduri. Cum despre Sfîntul Ardealului am publicat deja un articol prilejuit de o carte a lui Sergiu Ciocârlan[3], redau aici observațiile judicioase ale duhovnicului din Moldova:
Sărăcia aceasta este şi o încurajare a uciderii în masă, prin avorturi. Vin oameni şi îmi spun că nu au cu ce să crească pruncii, şi de ce să îi mai facă? Pînă şi ultima ţărancă de la sat vine şi îmi spune: „Nu am cu ce să îl cresc. Îl dau afară“. Păi femeia de la ţară, de bine de rău, are acolo o bucată de pămînt, o cană de făină. Dacă avortează nici atît cît au acum nu vor avea, pentru că Dumnezeu va lua de la ei belşugul. Doar familiile cu copii mulţi vor rezista. Dumnezeu, mai devreme sau mai tîrziu, va răspunde nevoilor acestor familii. Și chiar din copiii aceia crescuţi în sărăcie, mai tîrziu poate veni ajutorul. Dar noi vrem acum imediat să ne dea Dumnezeu bani şi belşug. Nu, Dumnezeu ştie cînd şi de ce îngăduie aşa. Aceste familii şi mame eroice duc greutăţile ţării, nu toate farfaralele care se plîng că nu
pot face [de fapt că nu pot crește – precizarea mea, M. F.] copii. Trebuie să intervenim de urgenţă ca să oprim mînia lui Dumnezeu, pe care o vedem revărsată asupra noastră prin ploile, inundaţiile, taifunurile, incendiile ce le vedem astăzi în lume, căci, precum pe vremea lui Noe oamenii mergeau cu sticluţa de apă după ei şi aceasta prevestea potopul; apoi arderea cu foc de armament prevestită oarecum de ţigara nedezlipită de la gura omului, tot aşa acum televizorul şi calculatorul prevestesc distrugerea psihicului uman prin această putere a tehnicii. (Cf. https://atitudini.com/?jetpack_skip_subscription_popup – am corectat tacit ortografia, punctuația și erorile gramaticale – M. F.).
Cred că o recunoaștere-celebrare a datei zămislirii celor creați de Tatăl Ceresc după chipul și întru asemănarea Sa, cum m-a inspirat să promovez prin acest articol minunata sărbătoare ortodoxă a Buneivestiri / Blagoveșteniei ar conștientiza decisiv omenirea asupra păcatului pruncuciderii, ar pregăti mentalul colectiv să stopeze definitiv această odioasă crimă printr-o legislație creștinească, ținînd cont atît de drepturile viitoarelor mame cît și de acelea ale noii ființe, care deja dobîndește din momentul conceperii un ADN propriu.
Îmi permit să extrag înainte de a încheia acest demers un fragment dintr-o postare de marți, 26 mărțișor 2025, prin WhatsApp a duhovnicului meu, părintele Ion Popescu, venind în chip minunat în sprijinul celor afirmate deja de mine:
Bunavestire este sărbătoarea care amintește de momentul în care Fiul lui Dumnezeu coboară în istorie și devine persoană umană. Subliniem faptul că Fiul lui Dumnezeu Se face om la zămislire, nu la naștere. Fecioara Maria a purtat în pîntece pe Fiul lui Dumnezeu și de aceea o numim Biserică Sfințită și Rai Cuvîntător.
În același fel, considerăm că orice prunc este persoană umană de la zămislire și nu de la naștere. Prin consecință logică, orice „întrerupere de sarcină“[4] devine întreruperea unei vieți umane, deci omucidere. Fapta este și mai gravă prin faptul că cel ucis moare nebotezat, că nu se poate apăra și este propriul copil [al părinților care hotărăsc moartea lui – nota mea, M. F.]. Argumentul de ordin medical că ar putea avea unele malformații nu stă în picioare. Copiii care se nasc cu malformații sînt [de fapt ar trebui! – nota mea, M. F.] lăsați să trăiască indiferent de gravitatea malformației [așa după cum sînt lăsați să trăiască și supraviețuitorii unui accident, oricît de grave ar fi urmările dramaticului eveniment – completarea mea, M. F.] Același drept îl au și cei din viața intrauterină […].
Fie ca Sfînta Treime, Maica Domnului, Arhanghelii Mihail și Gavriil să mijlocească acceptarea socială a celor argumentate în acest articol! Facă-Se după voia Lor!
Strîmbeni, 27-29 mărțișor 2025
Mihai Floarea
P.S.: Concret, în ceea ce mă privește, data venirii mele reale pe lume este 7 prier 1952 (data nașterii fiind 7 gerar 1953). Invit cititorii să-și calculeze vîrsta adăugînd cele nouă luni – sau excepțional șapte, pentru cei născuți prematur – de viață intrauterină.
M. F.
[1] În virtutea acestora, există o listă ipocrită de acte și organe omenești așa-zis „rușinoase“, ce nu trebuie menționate! Sînt de acord că relațiile intime ale cuplului trebuie ferite de privirile și de auzul altora, iar vorbele referitoare la ele e firesc să fie autocenzurate public, în virtutea regulilor de politețe specifice societăților civilizate.
[2] Fragment din rugăciunea inclusă în finalul Acatistului Buneivestiri. I-am îndreptat tacit ortografia și punctuația.
[3] V. limbaromana.org numărul 43 / 2025 al revistei, mai exact articolul https://limbaromana.org/revista/sfintul-arsenie-de-la-prislop/
[4] Mi-am permis a pune între ghilimele această expresie menită manipulării conștiințelor, consecvent cu cele deja precizate mai înainte.
MAGAZIN CRITIC – Contează pe ȘTIRI ce contează