Învierea lui Iisus Hristos

Ioan Alexandru

De aproape doua mii de ani evenimentul crucial al istoriei omenirii este legat de acest Cuvânt, de Iisus Hristos cel zdrobit pe lemn, junghiat ca un miel de noi oamenii, omorât în toată puterea cuvântului, așezat în mormânt și a treia zi înviat în carne și oase, transfigurat și totuși același fiind, devenind prin înviere prezența cea mai tainică și credinței evidența evidențelor, însăși inima lumii până la sfârșitul veacurilor.
Rațiunea îndoielnică și-a epuizat în aceste două milenii toate argumentele oricât de subtile au putut fi, personalități filosofice cu sistemele lor s-au perimat, oameni vestiți ce s-au atins cu denigrări de chipul lui Hristos au rămas compromiși. Rar mai apare cineva serios în orice parte a lumii din sânul oricărei culturi să-i pomenească altfel Numele decât așa cum este El, vrednic de pomenire Dumnezeul-om Iisus Hristos.
Au fost perioade în istorie când grupuri de oameni fanatizați de idei opuse spiritului Evangheliei au confirmat spiritul definitiv  al creștinismului. Acele perioade ce se socoteau epocale s-au dovedit de scurtă respirație, s-au veștejit și în urma lor creștinismul ca după o furtună și-a continuat cu și mai multă viguare creșterea și răspândirea. Așa s-a întâmplat cu revoluția franceză, după iluminism, așa se întâmplă în tot răsăritul Europei după ateismul bolșevic.
Ceea ce trăim astăzi cu toții și aici în România este întoarcerea la izvorul vieții, la Evenimentul crucial al istoriei, la fapta învierii lui Iisus Hristos.
Aceasta este minunea minunilor lui Iisus Hristos și a lumii, iar omul fiind ființa minunii, cum spune Gabriel Marcel, filosoful creștin, învierea îl privește la modul existențial înaintea tuturor celorlalte.
Omul, ființă intru înviere, omul sortit învierii,asta îl preocupă cu știre sau fără știre din originile sale până astăzi, față de evenimentul Învierii lui Hristos  viața noastră stă sau cade, este plenară ori rătăcitoare.
Cele mai fecunde epoci din istorie de două milenii încoace sunt cele ale lucrării integrale, când omul în virtutea credinței are în vedere întregul, cultivarea grădinii întregi nu numai celei de aici ce se scutură de toată podobia într-o zi.
Ne aflăm în pragul acestei minuni ce poate fi minunea vieții noastre: Învierea.
De când s-a întâmplat ca faptă istorică, Biserica universală o sărbătorește în fiecare Duminica iar liturgic în fiecare dimineață odată cu răsăritul soarelui.
În prima zi după Înviere Domnul i-a strâns în jurul Său pe ucenicii Săi și a celebrat cea dintâi liturghie a Bucuriei adevărate. Este viu, a Înviat din morți, este cu noi până la sfârșitul veacurilor cu fiecare dintre cei ce vor sa-L primească în viața lor prin taina credinței.
A putea spune din adâncul inimii Hristos a Înviat sau a răspunde Adevărat a Înviat asta-i totul în cer și pe pământ.
Căci înviind El cel ce ne-a dat viață, cum să nu ne dea și Învierea, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru.

1990

sursa: ioansalexandru.wordpress.com.

Foto: marilecarti.ro

De citit și:

Ioan Alexandru – Vulturul ioanic al poeziei româneşti (marilecarti.ro)

Poezii de Ioan Alexandru (www.poeziile.com)

Sfânta şi Marea Luni din Săptămâna Pătimirilor (crestinortodox.ro)

MAGAZIN CRITIC – Contează pe ȘTIRI ce contează