Burnout-ul nu mai e doar la job: Sindromul de epuizare la omul modern în era performanței continue
Psihologii trag semnale de alarmă privind presiunea profesională și lipsa echilibrului viață-job.
Într-o lume care valorizează productivitatea mai presus de echilibru, omul modern se vede prins într-un carusel al performanței continue. De la deadline-uri corporatiste, la așteptările personale de „a face totul”, epuizarea psihică și fizică a devenit o constantă tăcută a societății actuale. Burnout-ul, cândva asociat exclusiv cu mediul profesional, a început să se insinueze în toate aspectele vieții – în relațiile de familie, în școală, în rețelele sociale și chiar în timpul liber, care devine adesea o altă „obligație” de bifat.
Studiile arată că tot mai mulți tineri, părinți, freelanceri sau chiar pensionari resimt simptome ale sindromului de epuizare cronică. Somnul este afectat, motivația scade, iar starea de iritabilitate devine o normă. Într-un context în care „a nu face nimic” este văzut ca un eșec personal, burnout-ul devine o consecință inevitabilă.
La polul opus, lipsa de recunoaștere a acestei stări sau stigmatizarea ei în rândul colegilor, prietenilor sau chiar în familie, alimentează o cultură a tăcerii. Sindromul se extinde tăcut, afectând nu doar sănătatea mintală, ci și pe cea fizică: creșterea nivelului de cortizol, slăbirea sistemului imunitar, dezechilibre hormonale.
În acest articol, explorăm cum burnout-ul depășește spațiul biroului, ce spun psihologii despre transformările acestui fenomen în era digitală, și ce putem face pentru a recăpăta controlul asupra vieții noastre.
Cum se manifestă burnout-ul dincolo de mediul profesional
Burnout-ul nu mai este doar rezultatul a prea multe ore la birou. Mulți oameni experimentează epuizare mentală din cauza responsabilităților familiale, a presiunii sociale constante sau a „obligației” de a se autodepăși în mod frecvent. Se manifestă prin oboseală cronică, scăderea interesului față de activitățile preferate, anxietate, iritabilitate și o senzație generală de lipsă de sens. Chiar și timpul liber poate deveni o sursă de stres, dacă este încărcat cu așteptări de performanță personală sau socială.
Ce spun psihologii despre acest fenomen
Psihologii atrag atenția asupra unui aspect esențial: burnout-ul este un simptom al unei culturi care promovează o permanentă comparație și competiție. Încă de anul trecut, într-un interviu pentru Aleph News, psihologul Radu Leca explica faptul că „În urmă cu 40-60-80 de ani, părinții, bunicii, străbunicii noștri nu intrau în burnout. Erau verticali, puternici, pregătiți, antrenați. Din anul 2000 și până în prezent, oamenii noi și oamenii tineri, oameni la început de viață intră în burnout cu ușurință, fiindcă gama de alegeri pe care ei o au la dispoziție este extrem de largă. E un paletar, ca la culori, pe care-l accesezi și îți alegi de acolo, ce vrei tu. Cu cât ai mai multe alegeri de făcut, cu atât de simți mai obosit, de la parteneri, la mâncare, la lucruri de băut, de îmbrăcat, la sporturi, la vacanțe. Totul te obosește. Au devenit atât de sensibili, atât de rupți de propria persoană și dornici să fie social acceptați, încât obosesc și atunci când respiră. Și atunci, se produce noțiunea de burnout. Cu cât ai mai mulți factori stresanți în jurul tău, cu atât te simți mai obosit.”
Specialiștii susțin că lipsa granițelor clare între muncă și viața personală, mai ales în contextul muncii de acasă, a amplificat fenomenul.
Sfaturi utile pentru prevenirea burnout-ului
- Stabilește limite clare între muncă și timp personal.
- Programează momente regulate de odihnă și reconectare.
- Evită multitaskingul – afectează profund concentrarea.
- Apelează la sprijin psihologic atunci când simptomele persistă.
- Învață să spui „nu” – e un act de auto-protecție, nu egoism.
- Redefinește succesul: uneori, înseamnă doar să fii bine cu tine însuți.
Burnout-ul a devenit oglinda unei societăți care cere totul, dar oferă puțin în schimb. Deși este ușor de ignorat în fazele incipiente, consecințele pe termen lung pot fi grave – de la tulburări de anxietate, la depresie sau afecțiuni cardiovasculare. Nu este o slăbiciune, ci un semnal de alarmă că ceva în modul nostru de a trăi are nevoie de schimbare. Reconectarea cu propriile nevoi, refuzul comparației constante și cultivarea echilibrului sunt pași esențiali spre o viață mai sănătoasă.
Într-o lume care te împinge mereu să faci mai mult, adevărata rezistență stă în curajul de a te opri.
MAGAZIN CRITIC – ziar online cultural, conservator. Nihil Sine Deo
