Scrisoare pastorală nr. 540

Foaie periodică, gratuită a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXV(2025), nr. 540(16 –30 Aprilie)

Dragii mei enoriași!

Urări. Hristos a înviat! Sfânta Înviere să vină în sufletele şi casele Dvs. cu bucurie, cu pace şi înţelegere! Dumnezeu să fie mai aproape de fiecare dintre noi şi cel rău să se îndepărteze îngrozit! Hristos a biruit moartea! Să se depărteze de la noi teama de moarte, fie că suntem tineri, fie bătrâni! Hristos a înviat şi ne-a dovedit că se poate! Să reverse Dumnezeu în sufletul fiecăruia dintre noi speranţa învierii! Noi nu suntem vieţuitoare oarecare; suntem oameni, suntem creaţia lui Dumnezeu cea mai desăvârşită; suntem înfiaţi de Dumnezeu prin jertfa Fiului Său! Speranţa noastră este nezdruncinată! Nu-şi va lăsa Dumnezeu copiii să se piardă! El ne-a promis aceasta prin gura Fiului Său! Să ne pregătim fiecare dintre noi, prin participarea la Sfintele Slujbe, prin post şi rugăciune, prin Sfânta Spovedanie, prin Sfânta Împărtăşanie, prin împăcarea cu toţi şi cu noi înşine, ca să învieze Hristos şi în sufletele noastre. A înviat în sânul pământului; va învia şi în inima noastră! Răul poate fi biruit, fie că e în noi, fie că e în jurul nostru! Atâta vreme cât Domnul Hristos va fi cu noi, nu avem de cine şi de ce să ne temem! Cu Dumnezeu înainte şi nici moartea nu ne va mai înspăimânta! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Slujba de Paști. Vă mulţumesc cordial sutelor de participanţi la slujba de Înviere. A decurs, într-adevăr, în condiţii normale, într-o atmosferă corespunzătoare, specific creştinească. Aţi dovedit şi prin aceasta că sunteţi oameni civilizaţi, că ştiţi să vă respectaţi credinţa, să-L respectaţi pe Dumnezeu, Casa Lui şi cele sfinte. Este un mare păcat să tulburi slujba din noaptea de Paşti. Slavă Domnului, că la noi nu s-a întâmplat aşa ceva nici anul acesta. Şi asta fără a fi nevoie să fie de faţă poliţia.

Adevărul Învierii. În ,,Scrisorile pastorale” din preajma Sfintelor Paşti, pe care vi le-am trimis în anii trecuţi am revenit în mai multe rânduri cu privire la argumentele referitoare la adevărul Învierii Domnului Iisus Hristos. Niciodată însă nu v-am vorbit de adevărul morţii Mântuitorului. Abordez acum această temă, fiindcă zilele trecute a venit o enoriaşă la mine cu sufletul foarte bulversat şi mi-a relatat o întâmplare, care mi-a dat de gândit. Femeia se întâlnise în Severin cu un individ cu o poziţie socială destul de ridicată. Din respect pentru instituţia şi pentru tagma din care făcea parte acel individ, îi voi păstra anonimatul. Cel puţin deocamdată. Femeia îi spusese, aşa cum spun toţi creştinii când se întâlnesc unii cu alţii: ,,-Hristos a înviat!” Individul a rânjit cu superioritate şi, fără să-i răspundă la salut, a întrebat-o: ,,- Ha, ha, ha, chiar crezi că a înviat?” ,,- Cum să nu cred?” i-a răspuns femeia revoltată. Individul nu s-a oprit. ,,- Ha, ha, ha, dar dacă a fost moarte clinică? Atunci mai putea fi înviere? Ei, ce mai zici acum?”

Dacă şi printre Dvs. sunt unii care pun la fel problema, socotesc că sunt absolut necesare câteva precizări. Moartea clinică de care vorbea individul de mai sus este aşa-numita moarte aparentă. E vorba de un fel de letargie, care se poate produce în anumite situaţii deosebite. Să zicem că cineva este electrocutat sau trăsnit. Aparent, el este mort; în realitate, nu. Este posibil ca, după ce este înmormântat, cantitatea de electricitate ce se depozitase în trupul lui să fie absorbită de pământ şi, la un moment dat, omul să revină la viaţă cu adevărat. De data aceasta însă moare cu adevărat, din cauză că nu are aer. S-au întâmplat cazuri când s-au făcut deshumări şi s-au găsit trupurile în altă poziţie decât în cea în care fuseseră înmormântate, respectiv culcat pe spate. De obicei, în astfel de cazuri, se spune că respectivii ar fi fost moroi sau strigoi, ceea ce nu este adevărat. Omul acela s-a zbătut acolo în sicriu, până a murit. Pot fi şi alte cauze, care duc la o astfel de moarte aparentă sau clinică. Tocmai de aceea legea nu le permite medicilor să elibereze certificatele de constatare a decesului decât după 48 de ore după deces, iar înmormântarea se face abia după trei zile de la deces, pentru că, dacă este vorba de o moarte aparentă, să poată să-şi dea seama cei din jur.

În cazul Mântuitorului nu poate fi vorba de moarte clinică sau aparentă. În cazul Lui a fost o moarte reală, datorată procedurii la care a fost condamnat. I s-au bătut cuie în mâini şi picioare, deci I s-au făcut răni deschise, din care s-a scurs sânge timp de câteva ore. A fost ridicat pe cruce şi s-a zbătut de durere, fapt care a făcut ca rănile să se mărească şi sângele să curgă cu putere. Fiindcă a doua zi era paştele iudeilor, trupurile nu trebuiau să rămână pe cruce. Tocmai de aceea Pilat a trimis garda să verifice dacă cei condamnaţi la moarte muriseră cu adevărat. Cei doi tâlhari încă nu muriseră şi li s-au spart fluierele picioarelor cu ciocanul, pentru ca, datorită durerii îngrozitoare, să moară. Mântuitorul tocmai murise şi nu i-au mai spart fluierele picioarelor, ci doar I-au băgat suliţa sub coasta stângă, înpungându-I inima şi atunci a mai curs restul de sânge care mai rămăsese depozitat acolo. Moartea clinică nu mai poate să se producă în astfel de cazuri, la trupuri din care s-a scurs sângele.

Moartea Mântuitorului a fost reală. Tocmai de aceea şi Învierea Lui a fost reală. Teoria aceasta cu moartea aparentă a mai fost vehiculată şi în vechime, ea constituind chiar miezul unei erezii. Sfântul Apostol Pavel spune că, ,,dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră, zadarnică şi speranţa voastră!” Aşadar, dragii mei, Mântuitorul a murit cu adevărat şi a înviat cu adevărat, dovedind că este Împăratul cerului şi al pământului, creatorul şi conducătorul lumii, mai presus de Viaţă şi de Moarte, mai presus de legile firii. A dovedit cu prisosinţă că este Dumnezeu adevărat. Această credinţă s-o păstraţi cu tărie în sufletul dumneavoastră, fără să vă îndoiţi vreodată. Chiar de ar zice şi papa de la Roma că a fost moarte aparentă să nu-l credeţi. Asemenea afirmaţii şi asemenea glume de prost gust nu pot veni decât de la duşmanii lui Hristos şi de la duşmanii mântuirii noastre. Niciodată să nu fiţi printre aceia!

Obiceiuri de Paşti(I). Cu câtva timp în urmă, Domnul Prof. Univ. Dr. Theodore Bucur, din Douai(Franţa), cititor al publicaţiilor parohiei noastre, ne-a trimis un bogat material privitor la obiceiurile româneşti legate de Sărbătorile Sfintelor Paşti, pentru a le publica în ,,Scrisoare pastorală”. Suntem onoraţi de această colaborare şi regretăm că, din lipsă de spaţiu, nu putem să publicăm întreg materialul, ci doar câteva fragmente. Iată-le:

,,Legende legate de ouăle roșii. Chiar cu 2000 ani înainte de Hristos, chinezii foloseau ouă colorate. Cercetări etnografice descriu obiceiuri ale ouălelor colorate în Ucraina (asemănătoare cu cele de la noi), Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Spania, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt, dar şi în Franţa, Austria, Germania, Elveţia, Belgia, Olanda, Anglia, unde ouăle colorate au fost înlocuite cu ouă de ciocolată. Însă de ce ouă roşii de Paşti? Legendele creştine leagă simbolul ouălelor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi Învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara, cu reluarea ciclului vieţii. Oul, el însuşi purtător de viaţă, devine un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei. Se spune că atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, ele s-au transformat în ouă roşii în momentul în care I-au atins trupul.

O altă tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul Iisus, I-a adus ouă, care s-au însângerat sub crucea unde era răstignit. Altă legendă afirmă că unul dintre cărturarii saduchei sau rabinii farisei aflaţi la un ospăţ unde-şi exprimau bucuria răstigniii lui Iisus, ar fi spus: ,,Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus!”. Nici nu şi-a terminat spusele şi ouăle au devenit roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi. Tradiţia creştină de a oferi ouă (Easter eggs, Resurrection egges) este asociată simbolic cu sosirea primăverii. Obiceiul a fost iniţiat acum 5000 de ani de către perşi, pentru a fi preluat de gali şi romani. În toate culturile OUL era emblema vieţii, fecundităţii şi renaşterii. Aceste tradiţii au fost pe urmă asimilate de creştini, oul de Paşti devenind simbolul renaşterii/învierii.

Aşa se face că în secolul XIII au apărut primele ouă vopsite în roşu (pentru a evoca sângele lui Iisus) ornate de asemenea cu desene sau devize. În perioada Renaşterii, la curtea suveranilor ouăle de găină au fost înlocuite cu ouă realizate în aur masiv. Pe vremea ţarilor, nobilii ruşi îşi ofereau reciproc ouă realizate din metale rare, ornate cu pietre preţioase de către bijutierul Peter Carl Faberge sau altele decorate de artişti celebri; aceste ouă sunt vândute azi prin licitaţii publice la preţuri ce depăşesc câteva milioane de euro. Spre sfârşitul secolului XIX şi-au făcut apariţia primele ouă de ciocolată prin afânarea pastei de cacao încălzită la 50° şi răcită mai apoi în forme de argint sau cupru.

În tradiţia populară românească, ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în anumite situaţii etc. Culoarea roşie este simbolul focului purificator. Cea mai veche mărturie privind ouăle colorate la Români aparţine florentinului Antonio Maria del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brâncoveanu, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite la Curtea domnitorului. O credinţă din Bucovina afirma că oul roşu este pavăză împotriva diavolului – interesat dacă oamenii fac ouă roşii şi umblă cu colinda, căci doar când aceste obiceiuri vor înceta, el va putea ieşi nestingherit în lume.

Culorile utilizate pentru vopsirea ouălelor ar corespunde unei simbolistici particulare :

Roşu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă;

Negru = absolutism, statornicie, eternitate;

Galben = lumină, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate;

Verde = reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă;

Albastru = cer, sănătate, vitalitate;

Violet = stăpânire de sine, răbdare, încredere în dreptate.

Materialele, instrumentele şi tehnicile folosite şi azi la decorarea ouălelor sunt extrem de diversificate şi ingenioase. În fiecare regiune a României există procedee specifice pentru realizarea ouălelor decorative. În unele părţi sunt folosite ouă fierte, în alte zone ele sunt golite de conţinut (pentru a fi pictate goale sau umplute cu ghips. Se realizează ouă decorative cu vopselele în relief (Vrancea, Putna Sucevei cu ,,îmbăierea” succesivă şi alternativă a oului în blide de lut conţinând ceară topită şi vopsele), sunt împodobite cu mărgele sau sunt făcute din plastic (Bucovina), din lemn (zona Neamţ), din lut (Corund-Harghita), din porţelan sau în rocă şlefuită.

Ornamentica ouălelor decorative este extrem de variată, ea cuprinzând simboluri religioase, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de muncă) şi mai ales imagini preponderent geometrice: linia verticală(simbolizand viaţa), dreapta orizontală (moartea), dreptunghiul (gândirea şi cunoaşterea), drepte paralele(eternitatea), linie uşor ondulată(apa, purificarea), spirala (timpul), dubla spirală (legătura dintre viaţă şi moarte). Dacă astăzi ouăle sunt colorate cu chimicale, pe timpuri ele erau vopsite în culori vegetale sau cu coji de ceapă, utilizându-se de asemenea păpădii, coada şoricelului, urechea porcului şi tot felul de frunze verzi, care se aplicau pe fiecare ou, introdus într-un ciorap de nylon pentru ca apa şi culoarea să pătrundă uşor, înainte de a fi pus la fiert cu vopsele. După fiert, frunzele sunt îndepărtate, lăsând urmele frunzelor/florilor. Înainte de răcire, ungerea cu o bucăţică de slănină oferă ouălelor un aspect strălucitor. Culorile vegetale sunt preparate după reţete străvechi, transmise din generaţie în generaţie, cu o mare varietate de procedee şi tehnici. Plantele, în funcţie de momentul când sunt recoltate, de timpul de uscare sau de modul în care sunt combinate, oferă o gamă extrem de variata de nuanţe. Personal, mi se par fără egal, ouăle vopsite prin fierbere în coji de ceapă roşie de Turda.

Cine aduce ouăle ? În secolul VII, Biserica interzicea tragerea clopotelor de Joia (sfântă) până în Duminica Paştilor în semn de doliu pentru a se comemora timpul scurs între moartea şi reanvierea lui Iisus. De aici legenda populară că în aceste 3 zile clopotele zboară la Roma pentru a reveni doar în Duminica Paştilor încărcate de ouă, pe care le distribuie în trecere tuturor. În ţările germance/anglo-saxone ouăle sunt aduse de iepuraşi, ei fiind emblema fecundităţii zonei care da nume sărbătorii : Easter şi Ostern.

Masa de Paşti este inspirată de Paştele evreiesc: pâine(azimă), vin, miel. Cu ocazia ultimei mese, Iisus a binecuvântat pâinea şi vinul, ca fiind trupul şi sângele Său, cu dorinţa expresă ca acest rit să fie perpetuat în memoria/cinstea Lui. Euharistia este comemorarea acestei mese simbolice şi a sacrificiului lui Iisus, cu scopul de eliminare a păcatului omenesc. În timpul fiecărei slujbe religioase, catolicii cred (transsubstanţiere) în prezenţa lui Iisus în azima şi vinul sfinţit, în timp ce protestanţii nu văd în Euharistie decât un rit simbolic. În seara de Paşti, evreii se reunesc în jurul unei mese pascale (Seder), pe masă fiind aşezate 7 simboluri, ierburi amare(în amintirea suferinţelor poporului evreu înaintea eliberării), azima (pâine făcută fără drojdie, în memoria fugii din Egipt, în timpul căreia evreii nu aveau timpul necesar dospirii pâinii; timp de 7 zile înainte şi după Paşti, este interzis consumul pâinii dospite, ci doar a pâinicilor de azimă; tradiţia aceasta este inspirată şi de sărbătoarea agricolă antică legată de recolta de orz), o cupă de vin rezervată Profetului Elie, al cărui retur este aşteptat. Mielul de Paşti, ca simbol al purităţii, inocenţei şi justiţiei, face referire la sacrificiul lui Iisus ca Miel al lui Dumnezeu. În Biblie însă sacrificiul mielului este ordonat evreilor înaintea trecerii Mării Roşii, fiindcă cu sângele lui îşi puteau însemna casele pentru a scăpa de sacrificiul noilor născuţi. Un rit pastoral similar era practicat de popoarele nomade, care considerau mielul aducător de noroc, fiind vorba de singurul animal a cărui formă n-o putea lua diavolul”(Va urma).

Cuvinte duhovnicești. Redăm mai jos un text plin de înțelepciune, semnat de Sfântul Tihon de Zagonsk: ,,Vezi că un ceasornic, odată ce a fost întors, merge neîncetat și fie că noi dormim sau suntem treji, lucrăm ori nu facem nimic, el își urmează mersul său necontenit, până când arcul i se destinde de tot și se oprește mecanismul. Așa este și viața noastră: de la naștere și până la moarte ea într-una se scurge și se scurtează. Fie că ne odihnim sau trudim, veghem sau dormim, stăm de vorbă cu cineva ori stăm în tăcere, viața noastră își săvârșește cursul ei necontenit, îndreptându-se spre sfârșitul său. Și astăzi este deja mai aproape de isprăvire decât ieri sau alaltăieri, iar în ceasul acesta mai aproape decât cu o ora în urmă. În acest chip, fără să băgăm noi de seamă, viața noastră se scurtează! Așa trec ceasurile și clipele! Însă nu putem ști când se va opri mecanismul și când pendulul își va înceta bătăile sale. Pronia Domnului a ascuns de noi acestea ca să fim mereu pregătiți pentru săvârșire, orișicând ne-ar chema la El Stăpânul și Dumnezeul nostru. „Fericite sunt slugile acelea, pe care stăpânul, venind, le va afla priveghind” (Luca 12, 37). Nefericiți sunt dar cei pe care-i va găsi cufundați în somnul păcatului! Această întâmplare și cugetarea asupra ei te învață, creștine:

1) că vremea vieții noastre se scurge fără încetare;

2) că ne este cu neputință să întoarcem timpul care a trecut;

3) că trecutul și viitorul nu ne aparțin, ci doar ceea ce avem acum este al nostru;

4) că nu ne este dat să ne cunoaștem sfârșitul;

5) că prin urmare, mereu, în orice ceas, trebuie să fim gata pentru a ieși din viața aceasta, daca vrem să murim fericiți;

6) De aici înțelegem că unui creștin i se cuvine să se afle în necontenita pocăință și în nevoință cea întru credință și cucernicie;

7) Și precum vrea să fie găsit la sfârșitul zilelor sale, așa trebuie să se străduiască a fi în orice vreme a vieții lui, întrucât nu știe dimineața de va ajunge să mai prindă o seara, iar seara nu cunoaște de va mai apuca să vadă zorii unei alte zile. Căci vedem uneori ca, aceia care de dimineața umblau sănătoși, seara zac fără suflare pe patul morții, ori cei ce-au adormit la sfârșitul zilei nu se mai trezesc dimineața, căci rămân să doarmă până ce va suna trâmbița Arhanghelului. Or, cele ce s-au petrecut cu alții se pot săvârși și cu tine și cu mine, de vreme ce noi toți nu suntem feriți de nicio întâmplare cu putință”.

Hristos a Înviat! Poetul Vasile Militaru a scris o frumoasă poezie cu acest titlu. O redăm mai jos, fiind foarte potrivită cu momentele pascale sfinte, pe care le trăim în această perioadă. Iat-o:

Cântați creștinelor popoare,

În sărbătoarea cea mai sfântă!…

Văzduhul tot miroase-a floare

Și toate clopotele cântă!…

Fiorii vieții larg străbat!…

Cântați!… Hristos a Înviat!

Cu EL reînvie firea întreagă;

Se umple zarea de lumină;

De raza soarelui se leagă

Și om, și viermele din tină,

Și inimile toate bat,

Cântând: Hristos a Înviat!…

Aleargă fluturi albi prin ramuri,

Înfiorați de viață nouă,

Și gâze mici, în mii de neamuri,

Își scaldă aripile-n rouă

Și toate parcă-ngână jos:

,,Din morți a înviat Hristos!…

Atâtea vietăți tresaltă,

Mai aprig dornice de viață,

Și vor o treaptă cât mai-naltă

Din treptele ce au în față;

Nu-i nici un vierme pe pământ,

De-un altul să se lase frânt!…

O, Neamul meu, – Iisus Prea Dreptul,

Spre viață pașii vrea să-ți poarte!

Sus inima ce-ți umple pieptul,

Ca să reînvii și tu din moarte!…

Sus fruntea Neam încovoiat:

Din morți, Hristos a Înviat!…

Apel. Un apel extraordinar adresat tuturor românilor plecați peste hotare în căutare de trai mai bun, semnat de Domnul Dan Puric, cutremură și sufletele cele mai insensibile: ·

,,Întoarce-te ACASĂ, popor român! REÎNRĂDĂCINEAZĂ-TE în propriul pământ și, mai ales, în propria-ți ființă! Întoarce-te acasă din marele EXIL în care ai fost aruncat fără milă! Și mai ales, întoarce-te popor român din MARELE EXOD, din condiția de creștin și român, la care barbarii „civilizați” ai lumii noi te-au silit! Ai fost condamnat la două SINGURĂTĂȚI, una mai tragică ca alta, popor român: cea a EXILULUI din țară și cea a EXODULUI din propria-ți ființă! Ai fost condamnat la DEZRĂDĂCINARE de tine însuți, de ai tăi și, mai ales, de credința și trecutul neamului tău. Ispititorul cinic al lumii „noi” te-a smuls din pământul sfânt al țării tale ca din trunchiul căzut fără de viață să facă lemne pentru focul mistuitor cu care vrea să distrugă lumea!

Întoarce-te, popor român, la sfântul tău pământ care suferă după tine! Întoarce-te la strigătul mut al SINGURĂTĂȚII, țâșnit din sufletul părinților și copiilor tăi părăsiți! Nu apleca urechea la cântecele de sirenă ale acestei sinistre „civilizații” ce-ți promite o viață mai bună, furându-ți pe ascuns sufletul! Rămâi cu trecutul tău suferind, popor român, căci el te va salva cum te-a salvat de veacuri! Este timpul să ieși în istorie, popor român! Nu că poți, ci pentru că NU MAI POȚI!

Ridică-te, popor român, în picioare, căci îngenunchind astăzi în fața celor fără de Dumnezeu înseamnă să sapi mormântul viu al copiilor tăi de mâine! Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lor, ci în fața sfinților tăi martiri și eroi și atunci ai să fii cu adevărat LIBER! Iar LIBERTATEA, popor al meu român, îți dăruiește din nou ceea ce azi ți-a răpit dușmanul acesta frumos îmbrăcat, ispititor, cu aer nevinovat și „modern”, dar cu suflet ascuns și otrăvit, îți dăruiește DEMNITATEA. Și DEMNITATEA, popor român, este haina cea mai de preț a ființei umane, căci fără de ea, fără de DEMNITATE, niciun om nu merită să fie OM și niciun popor să fie POPOR.

Să stai în genunchi, popor român, nu în fața lumii bolnave și rătăcite, care vine peste tine, ci în fața sfinților tăi martiri și eroi, iar ei te vor reînvăța să gândești înalt despre tine! ÎNALT, popor român, nu mândru și trufaș ca alte neamuri, ci cu DEMNITATEA CRUCII, pentru care ei toți au murit, știind că după ea urmează ÎNVIEREA! Acesta este PĂMÂNTUL SUFLETESC, pe care tu trebuie să-l aperi cu toată ființa ta! Să nu cedezi nicio palmă din acest pământ, popor român, căci el este timp frământat de strămoși! Învață să-ți scrii singur ISTORIA, popor român, chiar de va fi să ți-o scrii cu sânge, deoarece pe SÂNGELE vărsat al strămoșilor tăi EXIȘTI TU ASTĂZI!

Și mai ales, popor român, apără acum în istorie, cu toată ființa ta, CHIPUL Celui care te-a apărat mereu în VEAC!”

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Doamna Coroiu Maria-Petruța din Brașov: 210 lei; Domnișoara Oproiu Petronela din Malovăț, Domnișoara Bordeiașu Ecaterina din București: câte 200 lei; Domnul Badea Valeriu din Malovăț: 140 lei; Domnul Ing. Dumitru Mucioniu din Tr. Severin, Doamna Mișa Mihaela din Tr. Severin, fostă elevă a preotului Dvs., Domnul Boceanu Mihai din Tr. Severin, Domnul Drăgan Cristian din Bârda: câte 100 lei.

Urmare apelului Episcopiei Severinului și Strehaei, am început să strângem ajutoare pentru sinistrații din sudul Județului Mehedinți. S-au remarcat în această acțiune: Domnul Mănescu Dumitru din Malovăț cu 150 lei, Domnul Zgarcea Cornel din Tr. Severin, Domnul Boșneagu Virgil din Tr. Severin, Domnul Tătucu Grigore din Malovăț, Domnul Mănescu Constantin din Malovăț, Doamna Bazavan Georgeta din Malovăț, Doamna Haidamac Miroana din Malovăț, Domnul Meilă Emanoil din Malovăț, Domnul Ștefu Constantin din Malovăț, Domnul Dima Vasile din Malovăț: câte 100 lei

Am achitat deja la protoierie 2.000 lei.

Am mers la Azilul de la Vânjuleț și am luat cele trei aparate de aerisire și le-am dus la firma Scand din Tr. Severin. Angajații acestei firme le-au reparat. Le-am dus înapoi la azil și urmează ca în următoarele zile să se deplaseze la fața locului câțiva oameni de meserie de la firma menționată și să monteze aparatele respective și să le pună în funcțiune.

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 539, în ,,Armonii culturale”, Adjud, 4 mai 2025, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro); în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 2025, mai, ediție on-line (https://moaraluigelu.blogspot.com); în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 6 mai 2025, ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);

Parohia noastră a publicat cartea Doamnei Eugenia Bordeiașu din București, Viața trece….! Este o antologie de poezii scrise în ultimii ani, în care autoarea își exprimă trăirile, gândurile, sentimentele și speranțele.

Nu sunt în măsură să apreciez valoarea literară a creațiilor Doamnei Eugenia Bordeiașu. Am admirat însă faptul că dânsa și-a făcut din poezie un mijloc de exprimare a gândurilor, trăirilor, amintirilor și speranțelor. Cartea de față nu este o întâmplare în acest sens, ci o continuitate, Doamna Bordeiașu fiind un autor foarte prolific. Scrisul a devenit pentru autoare atât un loc de refugiu, cât și un medicament dătător de stabilitate spirituală, un semn de tinerețe intelectuală, o încununare a luptei cu viața și cu încercările ei, un sport al minții și al trăirilor selecte. Dacă pentru a menține trupul sănătos și pentru a-i prelungi viața avem nevoie de mișcare, de gimnastică, pentru minte avem nevoie tot de un sport, dar de altă natură: de lectură, de gândire, de creație. Doamna Bordeiașu tocmai o astfel de gimnastică practică și-i dorim succes!

Spovediri. Împărtășiri. În Săptămâna Sf. Patimi, am oficiat Taina Sfintei Spovedanii și a Sfintei Împărtășanii, la biserică și în sat. În Bârda au participat 54 enoriași, dintre care 9 copii; la Malovăț au participat 221 enoriași, dintre care 165 au fost copii.

Curățenie la biserici. Cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit să facem curățenie generală, anuală, la ambele biserici. La biserica de la Bârda au participat: Boroancă Ilie, Avram Polina, Stănciulescu Florin, Stănciulescu Puița, Gheran Aurel, Gheran Viorica, Mema Păuna, Stoichină Ecaterina, Luca D. Maria, Avram Maria, Mema Ileana, Drăghia Aurel, Drăghia Maria, Stănciulescu Tănase, Luca Lala, Luca Mihai, Bobocea Mărioara și Ivașcu Domnica.

La biserica de la Malovăț au participat: Cotea Dorina, Baltac Mariana, Ștefu Ioana, Crăciunescu Paraschiva, Borcilă Elena, Bobiț Violeta, Voican Mariana, Bazavan Georgeta, Doaconu Lenuța, Popescu Elena, Mănescu Angela, Tărăbâc Elena, Văcăriu Nicolae și Dima Vasile.

La ambele biserici a ieșit o treabă excepțională. Le mulțumim cordial celor ce s-au ostenit. Sperăm că mulți ani de aici înainte să repete această lucrare. Dumnezeu să le ajute!

Excursii. Parohia noastră organizează pe 5 iunie o excursie pe următorul traseu: Bârda-Malovăț-Tr. Severin-Mănăstirea Vodița – Orșova (Mănăstirile ,,Sf. Ana” și Mraconia), Valea Dunării – Mănăstirea Nera – Moldova Nouă – Oravița – Mănăstirea Călugăra – Munții Banatului – Bozovici – Mănăstirea Putna – Cascada Bilgăr – Orșova – Tr. Severin – Malovăț – Bârda. Excursia costă 80 lei/persoană. Așteptăm înscrieri.

Zâmbete. ☺ Dacă tu crezi că un profesionist te costă scump, e din cauză că nu știi cât te costă la sfârșit un incompetent! ☺Frizerul îl întreabă pe client: ,,- Cum să vă tund ca să fiți mulțumit?” ,,- Gratis!” răspunde clientul grăbit. ☺Am pierdut multe în viață, dar niciodată pofta de mâncare! ☺ Am așa un somn, că aș putea candida la senat! ☺La noi în sat și iarna se consumă foarte multe fructe, numai că de data aceasta din pahare!

Licitație. În ziua de duminică, 1 iunie, ora 11, în incinta bisericii de la Bârda, va avea loc licitația publică pentru anul 2025 a următoarelor terenuri ale bisericii: curtea bisericii, cimitirul din Bârda, Dealul Corbului, Bucium, Govăra; în ziua de duminică, 8 iunie, ora 11, în incinta bisericii de la Malovăț, va avea loc licitația publică pentru anul 2025 a următoarelor terenuri ale bisericii: curtea bisericii din Malovăț, cimitirul din Malovăț, Ogașul Barbului.

Program. În cursul lunii Mai avem următorul program de slujbe: 3 Mai(Malovăț-Bârda); 4 Mai(Bârda); 10 Mai(Malovăț-Bârda); 11 Mai(Malovăț); 17 Mai(Malovăț-Bârda); 18 Mai(Bârda); 21 Mai(pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 24 Mai(Malovăț-Bârda); 25 Mai(Malovăț); 29 Mai(slujbă Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 31 Mai(Malovăț-Bârda. În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com. Sfintele Paști cu sănătate și bucurii să vă dea Dumnezeu! Hristos a înviat!