Generația Pro – între libertate și dezorientare mediatică
În fiecare zi avem știri cu tineri care omoară sau se omoară după ce au consumat droguri. Se continuă cu familii distruse și lacrimi filmate intens de cameramani intruzivi. În ultimele decenii, televiziunea a evoluat dintr-un simplu instrument de informare și divertisment într-o forță globală cu impact profund asupra conștiinței colective și a formării identității culturale. În contextul actual, „Generația Pro” (Pro TV), termen care face referire la tinerii expuși la o televiziune cu programe orientate către entertainment superficial, devine un simbol al unei anumite direcții culturale și sociale, mai ales după europenizarea României.
Tinerii nu mai cresc în liniștea formativă a limitelor, ci într-un haos digital care le oferă totul — și le cere, în schimb, identitatea. Drogurile nu mai sunt tabu, ci meme; sexualitatea nu mai e mister, ci marfă; rebeliunea nu mai e idealistă, ci algoritmică. Nu distrugem o generație. Dar riscăm s-o dezrădăcinăm, să-i anulăm profunzimea, să-i lăsăm doar suprafețe lucioase pe care se alunecă ușor spre neant.
Noua generație este prinsă între o libertate fără busolă și un sistem educațional și familial adesea depășit de realitate. Subiecte precum consumul de droguri, sexualitatea precoce sau pierderea reperelor morale nu pot fi tratate cu panică, dar nici cu relativism total. Accesul facil la substanțe, estetizarea consumului în muzică, filme și rețele sociale contribuie la o desensibilizare colectivă. Tânărul de azi nu se droghează doar pentru „rebeliune”, ci pentru anestezie: să nu mai simtă presiunea reușitei, a comparației permanente, a lipsei de sens.
În paralel, sexualitatea a devenit un instrument de validare. Expunerea corporală e adesea confundată cu libertatea, iar relațiile intime devin tranzacții afective pe termen scurt. Internetul oferă acces, dar nu oferă ghidaj. Fără sprijin afectiv autentic, fără o cultură a răbdării, a reflecției și a asumării, tinerii sunt tentați să confunde „a simți intens” cu „a trăi profund”.
Oare ce este melodia „Eroina” a trupei Carla’s Dreams decat apologia drogului care azi distruge tinerii? Piesa face referire nu doar la „eroina” ca substanță, ci și la „eroina” ca simbol al unui vis neîmplinit: dorința de a scăpa de o realitate dură, de a fugi de fricile și temerile personale, însă acest drum nu duce nicăieri. Mai mult decât atât, subliniază confuzia și fragilitatea tineretului, un grup vulnerabil care adesea își caută identitatea și sensul într-o lume care pare să le ofere puține răspunsuri clare.
Conform Strategiei naționale în domeniul drogurilor 2022-2026 și a Planului de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale în domeniul drogurilor 2022-2026 rezultă:
„Creșterea poate fi explicată prin faptul că noile substanțe psihoactive au devenit o problemă mai persistentă, în fiecare an, peste 50 de noi substanțe fiind depistate pentru prima dată în Europa[1], dar şi prin evoluţia consumului de canabis, care, deşi înregistrează cele mai mici prevalenţe ale consumului din Europa, îşi continuă tendinţa ascendentă. Astfel, pe primul loc în „ierarhia” celor mai consumate droguri ilicite în România se situează noile substanţe psihoactive, un procent de 6,3% din populația cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 ani menționând că au încercat de-a lungul vieții să consume astfel de substanțe, în timp ce, pentru canabis, procentul înregistrat a fost de 6,1%.”
Mai există speranță în acest val european de legitimare a consumului de droguri. Nu este o generație pierdută. Este o generație lăsată să se caute singură, într-un labirint al falselor opțiuni. Răspunsul nu este frica, ci reconstrucția de sens — prin educație reală, modele vii, comunități care să nu judece, ci să recunoască trauma și boala pentru a le trata.
Autor: Nicolae Florentin Streche
